Natalie este originară din cartierul Remal din orașul Gaza, dar de la începutul războiului, în octombrie 2023, locuiește cu familia într-o singură cameră închiriată în Deir el-Balah, în centrul Fâșiei. Casa lor a fost bombardată în primele luni ale conflictului, iar ea a scăpat cu viață în mod miraculos. A pierdut însă bunicul, bunica și o verișoară. „Aceste întâmplări m-au afectat foarte mult psihic”, spune Natalie. „Am fost foarte șocată. Îmi amintesc mereu de momentele petrecute cu verișoara mea și mă întristez profund.”
În ciuda atacurilor israeliene care continuă, chiar și după încetarea focului din octombrie, Natalie găsește o scăpare în școala pe care o frecventează și în activitățile organizate de centrul UOSSM USA (Uniunea Organizațiilor de Îngrijire Medicală și Ajutor – SUA). În fiecare joi, ea participă la o proiecție de film specială pentru fete cu vârste între 11 și 16 ani. „Când vin la centru, mă simt confortabil”, spune ea. „Mă simt fericită.”
Sesiunile de film au început cu 15-20 de participante, dar acum atrag 35-40 de fete, care vin adesea cu prietenele lor. Rama Abu Mohammed, 15 ani, este una dintre participante. Ea spune că intrarea în centru este ca o trecere „într-o altă lume”. „Simt că mă deconectez de presiunile războiului și de tot ce trăim afară”, explică ea. „Este un loc foarte sigur pentru noi.” Rama adaugă că centrul le oferă fetelor un spațiu unde pot vorbi despre experiențele dificile fără să se simtă jenate. „Putem elibera ce avem în interior și putem vorbi despre situațiile care ni se întâmplă. Ei sunt mereu acolo să ne ajute și să ne spună cum să facem față.”
Filmele sunt alese cu grijă, pentru a aborda teme relevante pentru vârsta lor. „Ne învață cum să ne controlăm emoțiile și cum să avem grijă de noi”, spune Rama. Jehan Abu Zanouna, facilitator psihosocial care coordonează activitatea, explică faptul că cinema-ul face parte dintr-un program mai amplu de sprijin psihologic pentru copii. „Copiii din Gaza au trăit multe experiențe dificile în ceea ce ar fi trebuit să fie copilăria lor”, spune Abu Zanouna. „Încercăm să-i separăm complet de corturi, de căldură, de insecte și de realitatea dură pe care o trăiesc în fiecare zi.”
Activitățile nu se termină odată cu filmul. Facilitatorii discută cu fetele despre poveste și personaje, încurajându-le să vorbească despre sentimentele lor și despre ce au înțeles din film. Programul include și sesiuni despre siguranța personală, limite, emoții și protecția împotriva hărțuirii. „În corturi există foarte puțină intimitate, iar părinții sunt adesea copleșiți de sarcinile zilnice de supraviețuire”, explică Abu Zanoua. „De aceea lucrăm cu fetele pe teme de siguranță personală, limite și înțelegerea comportamentelor nepotrivite, într-un mod simplu și adaptat vârstei lor.”
Activitățile sunt concepute pentru a fi practice, nu doar instructive, ajutând fetele să înțeleagă cum să reacționeze în situații pe care le pot întâlni în viața de zi cu zi. „Aceste subiecte sunt foarte importante pentru persoanele de vârsta noastră, mai ales în timpul războiului”, spune Rama. „Fiecare dintre noi poate să fi trăit o situație, fie în corturi, fie chiar acasă.”
Programul face parte din activitatea mai largă a UOSSM USA de sprijinire a copiilor și familiilor din Gaza, potrivit lui Zahra Abu Mohammed, membră a organizației. Ea subliniază că familiile strămutate se confruntă cu o presiune tot mai mare și au nevoie de suport psihosocial. „Ne concentrăm pe copii pentru că merită un loc sigur unde să vorbească, să se joace și să interacționeze cu ceilalți și cu comunitatea lor.” Organizația a ales filmele pentru că pot deschide o conversație despre emoții fără ca discuția să pară o lecție. „Nu vorbim doar despre poveste sau personaj, ci despre cum se simt ele și cum se simte personajul.”
Pentru fetele strămutate ca Natalie și Rama, importanța programului este legată de realitatea la care se întorc după ce sesiunea se termină. „Simt că îmi reîncarc energia și apoi mă întorc să fac față din nou la tot”, spune Natalie. „Simt că am eliberat o parte din ceea ce port.” Ea părăsește cinema-ul și se întoarce în camera aglomerată din Deir el-Balah, unde locuiește familia ei. Dar spune că pleacă cu o stare de spirit diferită, mai ușoară și mai pozitivă. Abia așteaptă să le spună prietenelor și mamei despre film și despre ce a învățat în discuții. „Îmi doresc ca această activitate să fie în fiecare zi. Îmi doresc să nu se termine niciodată, chiar și atunci când proiectul se încheie sau când începe școala.”
În timp ce lumea privește la Gaza ca la un loc al distrugerii și al suferinței, aceste fete găsesc o rază de lumină în întuneric. Cinema-ul improvizat nu este doar un loc de divertisment, ci un spațiu de vindecare, de exprimare și de construire a rezilienței. Este o dovadă că, chiar și în cele mai grele condiții, copiii își păstrează nevoia de joacă, de frumos și de normalitate. Iar pentru Natalie, Rama și celelalte fete, aceste câteva ore de popcorn și desene animate sunt mai mult decât o evadare – sunt o reamintire că viața poate fi și altfel.
De ce este important:
Acest articol evidențiază un aspect adesea ignorat al conflictului din Gaza: impactul psihologic devastator asupra copiilor și eforturile de a le oferi un spațiu de normalitate și vindecare. În timp ce atenția internațională se concentrează pe cifrele morților și pe negocierile politice, inițiative precum acest cinema improvizat arată cum organizațiile umanitare încearcă să răspundă nevoilor profunde ale celor mai vulnerabili. Este important pentru că ne reamintește că, dincolo de supraviețuirea fizică, copiii au nevoie de sprijin emoțional și de oportunități de a-și exprima sentimentele, pentru a putea face față traumelor și pentru a-și păstra umanitatea. De asemenea, subliniază rolul crucial al organizațiilor non-guvernamentale și al comunității internaționale în a oferi nu doar ajutor material, ci și programe de suport psihosocial care pot face diferența în viața celor afectați de conflict.
