Tan, care a preluat funcția în martie anul trecut, și-a petrecut mare parte din primul an făcând curte, nu restructurând. A încheiat o înțelegere extrem de avantajoasă cu guvernul american (acum al treilea mare acționar al Intel), s-a apropiat de Elon Musk pentru un parteneriat de fabricație și, potrivit unor surse, a obținut acorduri preliminare de producție atât cu Apple, cât și cu Tesla. În ciuda acestor mișcări spectaculoase, fundamentele rămân încă tulburi. Randamentul cipurilor Intel rămâne cu mult în urma liderului industriei, TSMC, iar angajații spun Bloomberg că Tan a fost vag cu privire la detalii interne, unele echipe ajustând termenele limită ratate, în loc să le recupereze. Dar investitorii pariază masiv pe imaginea de ansamblu. Dacă execuția va urma sau nu, aceasta este întrebarea de miliarde de dolari.
Pentru a înțelege amploarea acestei povești, trebuie să ne întoarcem puțin în timp. Intel a fost, timp de ani buni, regele incontestabil al procesoarelor pentru PC-uri și servere. Însă, odată cu ascensiunea dispozitivelor mobile și a inteligenței artificiale, compania a pierdut teren în fața unor rivali precum AMD și, mai ales, TSMC, care a devenit furnizorul principal pentru giganți precum Apple, Nvidia și Qualcomm. În 2020, Intel a început să se confrunte cu întârzieri majore în producția de cipuri pe 7 nanometri, iar acțiunile au început să scadă. În 2024, situația era atât de gravă încât mulți analiști considerau că Intel ar putea fi divizată sau preluată.
Apoi a venit Lip-Bu Tan. Cunoscut pentru abilitățile sale de a transforma companii – a condus cu succes Cadence Design Systems – Tan a fost văzut ca salvatorul de care Intel avea nevoie. Dar, spre deosebire de alți CEO care taie imediat în carne vie, Tan a ales o abordare diferită: diplomația. În loc să anunțe concedieri masive sau restructurări drastice, el a călătorit la Washington, a stat de vorbă cu oficialii guvernamentali și a reușit să obțină finanțare consistentă prin CHIPS Act. Guvernul american a devenit astfel al treilea mare acționar al Intel, un semnal clar că administrația Biden consideră producția de cipuri o chestiune de securitate națională.
Apoi, Tan s-a îndreptat către Elon Musk. Parteneriatul cu Tesla pentru fabricarea de cipuri specializate pentru vehicule electrice și inteligență artificială este un pas strategic major. De asemenea, se zvonește că Apple, care și-a mutat producția de cipuri la TSMC acum câțiva ani, ar fi semnat un acord preliminar cu Intel pentru viitoarele generații de procesoare. Dacă aceste înțelegeri se concretizează, Intel ar putea recâștiga o parte din terenul pierdut.
Cu toate acestea, realitatea din fabrici este mai puțin roz. Randamentul cipurilor – procentul de cipuri funcționale dintr-un wafer – rămâne cu mult sub cel al TSMC. În timp ce TSMC produce cipuri pe 3 nanometri cu randamente de peste 80%, Intel abia atinge 60% pe 7 nanometri. Angajații intervievați de Bloomberg spun că Tan nu a oferit planuri concrete pentru a remedia aceste probleme, iar unele echipe pur și simplu amână termenele în loc să găsească soluții. Aceasta este o problemă structurală care nu poate fi rezolvată doar prin relații publice sau acorduri guvernamentale.
Atunci de ce acțiunile au crescut atât de mult? Răspunsul este simplu: Wall Street-ul pariază pe potențial, nu pe realitatea imediată. Investitorii văd în Tan un lider capabil să transforme Intel într-un jucător important în domeniul producției de cipuri pentru terți (foundry), o piață dominată acum de TSMC. Dacă Intel reușește să atragă clienți mari precum Apple, Tesla și poate chiar Nvidia, veniturile ar putea exploda. În plus, sprijinul guvernamental oferă o plasă de siguranță care reduce riscul.
Dar există și semne de întrebare. Creșterea de 490% a acțiunilor înseamnă că Intel este acum evaluată la peste 200 de miliarde de dolari, o sumă care depășește cu mult valoarea actuală a afacerii. Pentru ca această evaluare să fie justificată, Intel ar trebui să își tripleze sau chiar să își cvadrupleze veniturile în următorii ani. Este un obiectiv extrem de ambițios, mai ales într-o piață dominată de concurenți puternici.
Un alt aspect important este cultura internă. Intel a fost mult timp o companie birocratică, cu o ierarhie rigidă și o rezistență la schimbare. Tan, care provine din mediul startup-urilor și al companiilor agile, încearcă să schimbe această cultură, dar este un proces lent. Angajații spun că mesajele sale sunt vagi și că nu există un plan clar de acțiune. Fără o strategie bine definită, riscul ca Intel să rămână în urmă este real.
În concluzie, povestea revenirii Intel este una fascinantă, plină de întorsături și de pariuri uriașe. Lip-Bu Tan a reușit să atragă atenția și să obțină sprijin politic și comercial, dar adevărata provocare abia începe. Investitorii pariază că el va reuși acolo unde predecesorii săi au eșuat, dar istoria ne arată că transformările reale necesită timp și execuție impecabilă. Rămâne de văzut dacă Intel va redeveni gigantul de altădată sau dacă această revenire spectaculoasă este doar o iluzie.
De ce este important:
Povestea Intel nu este doar despre o companie, ci despre viitorul producției de semiconductori la nivel global. Într-o eră în care cipurile sunt esențiale pentru economie, securitate națională și inovație, soarta Intel influențează întregul ecosistem tehnologic. Dacă Intel reușește să revină, ar putea reduce dependența Occidentului de TSMC și ar putea stimula concurența, ceea ce ar duce la prețuri mai mici și inovație mai rapidă. În caz contrar, riscul de monopolizare a pieței de către un singur jucător (TSMC) ar putea avea consecințe grave pentru securitatea lanțurilor de aprovizionare. De aceea, fiecare mișcare a Intel este urmărită cu atenție de guverne, investitori și consumatori deopotrivă.
