Fernandez a câștigat alegerile din 1 februarie, învingând un număr mare de candidați, și îl înlocuiește pe Rodrigo Chaves, un aliat apropiat al președintelui american Donald Trump. Într-o mișcare neobișnuită, Chaves va rămâne în guvern ca ministru dual al președinției și finanțelor, asigurându-și o influență semnificativă în noua administrație. Această decizie subliniază continuitatea politicii externe, în special legăturile strânse cu Washingtonul. Fernandez l-a numit pe al doilea vicepreședinte, Douglas Soto, ca ambasador în Statele Unite, un semnal clar al priorităților sale diplomatice.
La ceremonia de învestire au participat figuri importante, inclusiv Kristi Noem, emisarul special al SUA care coordonează abordarea militaristă a administrației Trump în America Latină, cunoscută sub numele de „Scutul Americilor”. De asemenea, președintele israelian Isaac Herzog a fost prezent, în încercarea de a întări legăturile cu regiunea în contextul repercusiunilor politice ale genocidului din Gaza. Această prezență internațională reflectă importanța geopolitică a Costa Ricăi, o țară care, deși mică, joacă un rol strategic în lupta împotriva traficului de droguri și în echilibrul de putere din America Centrală.
În discursul său de învestire, Fernandez a promis reforme ample ale sistemului judiciar și ale legilor de securitate, precum și o reprimare dură a criminalității. Săptămâna trecută, când l-a prezentat pe noul ministru al securității, Gerald Campos, ea a declarat: „Un război fără sfert, un război cu mână de fier împotriva crimei organizate”. Costa Rica a fost mult timp considerată una dintre cele mai stabile țări din America Centrală, dar criminalitatea a crescut vertiginos în ultimii ani, pe măsură ce a devenit o rută de tranzit pentru traficul de droguri către Statele Unite. Statisticile arată o creștere alarmantă a omuciderilor și a violenței legate de carteluri, ceea ce a determinat guvernul să adopte măsuri extreme.
Una dintre cele mai controversate inițiative este construirea unei închisori de maximă securitate, modelată după centrul antiterorist CECOT din El Salvador. Această închisoare, unde sute de venezueleni au fost reținuți fără proces după ce au fost deportați din SUA la începutul anului trecut, simbolizează abordarea dură a noii administrații. La fel ca El Salvador, Costa Rica a acceptat să primească cetățeni non-cetățeni deportați din SUA, în baza unui acord semnat în martie. Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat aceste „acorduri cu țări terțe”, argumentând că ele plasează deportații în țări cu care nu au nicio legătură și unde pot fi supuși unor condiții inumane.
Contextul regional este tensionat. Administrația Trump, prin inițiativa „Scutul Americilor”, încearcă să contracareze influența Chinei în America Latină, în timp ce relațiile cu țări precum Nicaragua și Venezuela rămân fragile. Fernandez se aliniază clar cu Washingtonul, dar trebuie să gestioneze și presiunile interne. Majoritatea absolută a partidului său în legislativ îi oferă posibilitatea de a adopta legi fără opoziție semnificativă, dar riscă să alimenteze nemulțumiri sociale. Criticii avertizează că măsurile de securitate excesive ar putea submina statul de drept și ar putea duce la abuzuri, așa cum s-a întâmplat în El Salvador sub președintele Nayib Bukele.
Pe plan economic, Costa Rica se confruntă cu provocări majore: datorie publică ridicată, șomaj și inegalitate. Fernandez a promis să stimuleze investițiile străine și să modernizeze infrastructura, dar prioritățile sale imediate par să fie securitatea și combaterea crimei. Rămâne de văzut dacă va reuși să echilibreze aceste obiective cu respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice care au definit Costa Rica timp de generații.
În concluzie, învestirea Laurei Fernandez marchează o nouă eră pentru Costa Rica, una în care lupta împotriva crimei și alianța cu SUA sunt pe primul plan. Cu toate acestea, mizele sunt mari: succesul sau eșecul mandatului său va depinde de capacitatea de a implementa reforme fără a sacrifica libertățile civile și de a menține stabilitatea într-o regiune tot mai volatilă.
