Podul Morandi, proiectat de celebrul arhitect Riccardo Morandi și inaugurat în 1967, era supranumit „Podul Brooklyn al Italiei”. Cu o lungime de 1.182 de metri, el făcea legătura între autostrada A10 și portul Genova, fiind o arteră vitală pentru traficul dintre Italia și Franța. De-a lungul anilor, podul a trecut prin lucrări de consolidare, dar experții avertizaseră încă de la începutul anilor 2000 că structura se degradează. Cu toate acestea, reparațiile critice nu au fost niciodată efectuate. În 2011, un raport al companiei Autostrade, care opera podul, semnala degradarea cauzată de traficul intens. În 2016, un inginer structural italian a avertizat că designul podului este problematic. Iar în aprilie 2018, cu doar patru luni înainte de prăbușire, Autostrade lansase o licitație de 20.000 de euro pentru „retehnologizarea structurală” a podului, care ar fi inclus lucrări la secțiunea care s-a prăbușit. Dar nimic nu s-a întâmplat.
Ancheta a relevat că prăbușirea a fost declanșată de ruperea cablurilor portante din interiorul stâlpului numărul nouă, care fuseseră corodate de atmosfera extrem de corozivă din zonă – aerul umed și sărat de la Marea Ligurică. Procurorii susțin că prăbușirea a fost cauzată de ani de întreținere neglijentă, inadecvată sau chiar falsificată, cu scopul de a amâna cât mai mult reparațiile necesare, în timp ce oficialii continuau să plătească dividende acționarilor. Avocații apărării, însă, susțin că dezastrul s-a datorat unui defect de construcție original, imposibil de detectat și care nu putea fi prevenit prin întreținere.
Printre victime s-au numărat o familie care pleca în vacanță, tineri francezi care veniseră la un festival de muzică techno și un cuplu care se întorcea din luna de miere în California cu cei doi copii. Claudia Possetti, 47 de ani, și soțul ei, Andrea, 48 de ani, împreună cu copiii lor de 12 și 16 ani, au murit pe loc. Sora Claudiei, Egle Possetti, este președinta Comitetului Familiilor Victimelor Podului Morandi și va fi prezentă în sala de judecată la pronunțarea verdictului. „Luptăm atât de mult până la capătul acestui proces pentru a face dreptate Claudiei, familiei ei, tuturor victimelor și, de asemenea, cetățenilor italieni – pentru că avem nevoie de mai multă dreptate pentru toți – avem nevoie de siguranță”, a declarat ea pentru Al Jazeera.
Procurorii cer o pedeapsă de 18 ani și jumătate de închisoare pentru principalul inculpat, Giovanni Castellucci, fostul CEO al Atlantia, compania care controla Autostrade per l’Italia. Castellucci este deja în închisoare, executând o condamnare de șase ani pentru un alt incident fatal petrecut în 2013 pe un viaduct din sudul Italiei. Pentru ceilalți inculpați – angajați și directori ai companiei care opera podul, ai firmei responsabile de întreținere și ai Ministerului Infrastructurii și Transporturilor – procurorii cer pedepse cuprinse între 2 ani și 4 luni și 15 ani și jumătate. Avocatul lui Castellucci a numit cererea procurorilor „inacceptabilă” și „înfricoșătoare”, spunând că o astfel de pedeapsă ar fi de așteptat într-un proces pentru crimă, nu pentru neglijență.
Prăbușirea podului a declanșat o dispută între Atlantia (controlată de puternica familie Benetton) și guvern, care s-a încheiat în 2021 cu vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al Atlantia la Autostrade. În 2022, cazul împotriva Autostrade și a filialei sale de întreținere SPEA a fost închis după ce un judecător a aprobat o înțelegere financiară. Ministrul Infrastructurii, Matteo Salvini, a declarat în 2023, la o comemorare, că victimele nu au fost victime ale unei inundații sau ale unui dezastru natural, ci „victime ale lăcomiei, ale unor oameni care nu și-au făcut treaba”.
În august 2020, un nou pod, San Giorgio, proiectat de faimosul arhitect Renzo Piano, a fost inaugurat pe locul celui prăbușit. Noul viaduct are o formă curbă ce amintește de carena unei nave, în omagiu adus istoriei maritime a Genovei, și este echipat cu roboți de întreținere care detectează eroziunea și cu un sistem special de dezumidificare pentru a limita coroziunea. Egle Possetti a refuzat să participe la inaugurare, spunând: „Nu vom fi la inaugurare; nu vrem ca tragedia să fie transformată într-un carnaval”.
Prăbușirea podului Morandi a ridicat semne de întrebare serioase cu privire la siguranța infrastructurii îmbătrânite a Italiei. Se estimează că până la 10.000 de poduri și tuneluri din întreaga țară ar putea fi în pericol. În anii ’60 și ’70, a existat un boom al construcțiilor, dar și multă corupție, iar betonul de calitate inferioară a fost folosit pe scară largă. De atunci, au avut loc numeroase prăbușiri de poduri în Italia, dar cea din Genova rămâne de departe cea mai mortală.
Verdictul de joi este așteptat cu sufletul la gură nu doar de familiile victimelor, ci de întreaga Italie. El va stabili dacă neglijența și lăcomia corporatistă pot fi pedepsite cu adevărat sau dacă sistemul va proteja în continuare marile interese. Indiferent de decizia judecătorilor, acest proces rămâne un simbol al luptei pentru dreptate și siguranță într-o țară unde infrastructura îmbătrânește, iar viețile oamenilor sunt puse în pericol de decizii iresponsabile.
De ce este important:
Acest proces nu este doar despre 43 de vieți pierdute, ci despre responsabilitatea corporațiilor și a statului față de siguranța cetățenilor. Prăbușirea podului Morandi a scos la iveală o cultură a neglijenței și a prioritizării profitului în detrimentul vieților omenești. Verdictul va stabili un precedent juridic pentru modul în care sunt tratate astfel de tragedii în Italia și va influența politicile de întreținere a infrastructurii la nivel național. Dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, se va trimite un semnal puternic că nimeni nu este mai presus de lege, iar siguranța publică nu poate fi sacrificată pentru câștiguri financiare. În același timp, un verdict de nevinovăție ar putea submina încrederea în justiție și ar putea descuraja viitoarele investigații privind dezastrele provocate de neglijență. De aceea, acest caz este urmărit cu atenție de întreaga Europă și de toți cei care cred că dreptatea trebuie să prevaleze.
