Al-Zaidi, un om de afaceri multimilionar considerat o candidatură de compromis din partea blocului șiit de guvernare, a fost preferat de Statele Unite în fața controversatului fost premier Nouri al-Maliki. De la instalare, el a lansat o campanie anticorupție de amploare, care a dus la arestarea unor figuri importante din establishmentul politic irakian sub acuzații de corupție.
Vizita sa la Washington, la mijlocul lunii iulie, a fost marcată de o relație cordială cu Trump, care l-a numit pe liderul irakian „un campion fantastic” și a promis „multe afaceri” între cele două țări. Anunțul a fost însoțit de semnarea a zeci de acorduri și parteneriate cu companii americane, inclusiv reabilitarea unei conducte de petrol Irak-Siria, o mișcare salutată de Departamentul de Stat american. Al-Zaidi a vorbit despre transformarea relației cu SUA dintr-una bazată pe securitate într-o colaborare economică, semnalând ambiția de a consolida încrederea între Bagdad și Washington.
Cu toate acestea, sub conducerea lui al-Zaidi, Irakul ar putea intra într-un nou capitol politic, încercând să se proiecteze ca un actor regional mai independent, după ce a fost puternic influențat de Iran de la căderea lui Saddam Hussein în 2003. Irakul rămâne extrem de dependent de gazele naturale și electricitatea iraniană, iar comerțul bilateral depășește 12 miliarde de dolari anual, făcând din Irak unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Iranului. Milioane de pelerini șiiți iranieni traversează granița în fiecare an pentru a vizita locurile sfinte, evidențiind legăturile religioase și culturale profunde dintre cele două țări. Procesiunea funerară a liderului suprem iranian ucis, ayatollahul Ali Khamenei, prin orașele sfinte șiite Najaf și Karbala, subliniază această simbioză îndelungată.
Guvernul iranian a cultivat, de asemenea, legături strânse cu partidele șiite influente și cu grupurile armate din Irak, care formează coloana vertebrală a forțelor de securitate irakiene, oferind Teheranului o pârghie semnificativă în structurile de putere de la Bagdad. Statele Unite exercită o presiune imensă asupra Irakului pentru a-și consolida controlul asupra acestor grupuri armate aliniate Iranului, care au jucat un rol militar important de partea Teheranului în timpul războiului actual dintre SUA-Israel și Iran. În același timp, aceste grupuri sunt o parte esențială a forțelor de securitate irakiene. Gestionarea relațiilor cu aceste grupuri legate de Teheran, menținând în același timp stabilitatea internă, rămâne unul dintre cele mai dificile teste politice pentru guvernul irakian.
Războiul a provocat pierderi economice și militare severe Iranului și a introdus noi provocări diplomatice pentru guvernul său. Alegerea lui al-Zaidi ca premier a coincis cu eforturile de a consolida relațiile fragile ale Irakului cu statele arabe din Golf și cu Turcia, încercând să prezinte Bagdadul ca o punte între puterile regionale concurente. Acest act de echilibrare va defini probabil discuțiile de la Teheran, un subiect deosebit de sensibil fiind viitorul grupurilor de opoziție kurde iraniene cu baza în nordul Irakului, în afara controlului direct al Bagdadului. Teheranul consideră aceste grupuri o amenințare la adresa securității și le-a vizat în mod repetat cu atacuri aeriene de la începutul războiului, pe 28 februarie. Iranul a cerut Bagdadului să împiedice aceste grupuri să folosească teritoriul irakian, acuzându-le că acționează cu sprijinul SUA și al Mossad-ului israelian pentru a provoca tulburări în Iran prin atacuri transfrontaliere.
În ciuda simbolismului vizitelor lui al-Zaidi, este puțin probabil ca acestea să producă schimbări dramatice în politica externă a Irakului. În schimb, se așteaptă să reafirme o realitate care a definit politica externă a Irakului de ani de zile: că nu își poate permite să aleagă între Washington și Teheran. Stabilitatea Irakului depinde de menținerea unor relații constructive cu ambele țări. Marea întrebare este dacă noua conducere irakiană poate redefini treptat acest echilibru, poate afirma o independență mai mare față de aceste două puteri, păstrând în același timp parteneriatele strategice atât cu Iranul, cât și cu SUA.
De ce este important:
Această vizită nu este doar un simplu schimb de curtoazii diplomatice, ci un test crucial pentru capacitatea Irakului de a naviga între două puteri rivale într-un moment de conflict deschis. Rezultatul discuțiilor va influența nu doar securitatea și economia Irakului, ci și echilibrul de putere în Orientul Mijlociu. Dacă Bagdadul reușește să-și păstreze autonomia fără a aliena niciuna dintre părți, ar putea deveni un model de diplomație pragmatică într-o regiune marcată de polarizare. În schimb, orice pas greșit riscă să transforme Irakul într-un câmp de luptă proxy, cu consecințe devastatoare pentru populația sa și pentru stabilitatea regională.
