Premierul Judith Suminwa va călători joi în zonele fierbinți din estul țării, însoțită de oficiali americani și ai Națiunilor Unite, pentru a „evalua realitățile de pe teren”. În aceste regiuni, condițiile sunt descrise ca fiind disperate: spitalele fragile sunt copleșite, iar echipele de intervenție se luptă să țină pasul cu amploarea epidemiei. Amadou Bocoum, directorul organizației CARE International în Congo, a declarat pentru NPR că situația „se înrăutățește zi de zi”, subliniind deficiențe în urmărirea contacților, lipsa de fonduri și extinderea geografică rapidă a bolii.
Viteza de răspândire este alarmantă. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în epidemia din 2018-2019 au fost necesare 10 luni pentru a se ajunge la 2.000 de cazuri confirmate, în timp ce în actuala epidemie acest prag a fost atins în doar două luni. Conflictul armat din provincia Ituri, epicentrul epidemiei, durează de peste 30 de ani, iar peste 900.000 de persoane trăiesc în tabere de refugiați. Exploatarea minieră artizanală de aur atrage muncitori informali, extrem de mobili, care pot răspândi virusul cu ușurință.
Finanțarea este o problemă majoră. Sistemul sanitar local, deja degradat, și ONG-urile se luptă să facă față. La mijlocul lunii iulie, OMS a anunțat că planul comun de 518 milioane de dolari, elaborat împreună cu Centrele pentru Controlul Bolilor din Africa, se confruntă cu un deficit de peste 400 de milioane de dolari. Medicii de pe teren spun că nu sunt plătiți. În Ituri, lucrătorii sanitari au intrat într-o grevă scurtă, părăsind secțiile de Ebola și arzând anvelope în fața centrelor medicale, pentru a protesta împotriva lipsei de salarii și a condițiilor precare de muncă.
„Nu putem continua să răspundem epidemiei cu aceleași resurse limitate, în timp ce ea continuă să ne depășească”, a declarat Trish Newport, manager de programe de urgență pentru Medici fără Frontiere (MSF). MSF și alte organizații avertizează că multe centre de tratament funcționează la capacitate maximă, iar pacienții trebuie să aștepte acasă până se eliberează un pat, riscând să infecteze alte persoane.
Ebola s-a extins recent și în provinciile Tshopo și Haut-Uele. În Kisangani, capitala provinciei Tshopo, un important centru comercial cu peste un milion de locuitori, patru persoane au murit de Ebola. Orașul are legături directe cu Kinshasa, capitala țării. Bocoum a subliniat că finanțarea trebuie majorată urgent: „Dacă nu se face nimic, este puțin probabil ca situația să fie controlată.”
De ce este important:
Această epidemie nu este doar o criză locală, ci una globală. Depășirea pragului de 1.000 de decese și viteza alarmantă de răspândire arată că sistemele de sănătate fragile, conflictele armate și lipsa de finanțare pot transforma o epidemie într-o catastrofă umanitară. Fără o intervenție internațională coordonată și resurse adecvate, Ebola riscă să se răspândească în alte țări, amenințând securitatea sanitară globală. Este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională: investițiile în sănătate publică și în stabilizarea regiunilor de conflict nu sunt opționale, ci esențiale.
