Anunțul vine pe fondul unei anchete independente comandate de consiliul de administrație al Bard, realizată de firma de avocatură WilmerHale, care a analizat comunicările dintre Botstein și Epstein. Deși nu a fost acuzat de implicare directă în exploatarea și abuzul fetelor și femeilor de către Epstein, Botstein a fost printre numeroasele personalități proeminente care au menținut relații prietenoase cu acesta, în ciuda statutului său de infractor sexual condamnat.
Documentele eliberate anul acesta de Departamentul de Justiție al SUA au arătat că Botstein și Epstein s-au întâlnit de mai multe ori, Epstein ajungând uneori la Bard cu elicopterul. Președintele l-a invitat pe Epstein să fie oaspete la ceremoniile de absolvire din 2013 și a sugerat să meargă împreună la o reprezentație de operă. Mai mult, Botstein l-a contactat pe Epstein la câteva săptămâni după ce The Miami Herald a publicat noi detalii despre urmărirea penală a acestuia în 2018, spunând: „Vreau să știi că sper că te descurci cât de bine se poate” și s-a referit separat la „prietenia” sa cu Epstein în cel puțin două e-mailuri.
Epstein a direcționat 150.000 de dolari către Botstein în 2016, sumă pe care președintele a declarat că a donat-o colegiului. Inițial, Botstein a negat că ar fi avut o legătură personală cu Epstein, susținând că contactele lor s-au limitat la strângerea de fonduri pentru instituție. Ancheta WilmerHale a constatat că președintele nu a făcut nimic ilegal, dar „a luat decizii în cursul acelei relații care reflectă asupra conducerii sale la Bard”. Conform rezumatului furnizat de colegiu, „în declarațiile sale publice și în declarațiile către comunitatea Bard, președintele Botstein a minimalizat și nu a fost pe deplin corect în descrierea relației sale cu Epstein”.
Un aspect deosebit de șocant al raportului este că Botstein a contrazis un membru senior al facultății care considera că Bard nu ar trebui să se asocieze cu Epstein. Președintele a concluzionat că „o persoană condamnată pentru infracțiuni care implică sex cu un minor – „un infractor sexual obișnuit”, în cuvintele sale – poate fi considerată reabilitată, la fel cum orice altă persoană condamnată ar trebui, în opinia sa, să beneficieze de această prezumție”. Mai mult, Botstein a afirmat că „nevoia de fonduri a Bard era primordială. Părerea lui era: «Aș lua bani și de la Satan dacă mi-ar permite să fac treaba lui Dumnezeu»”.
Comitetul Executiv al Consiliului de Administrație al Bard, într-un mesaj separat, a scris că este recunoscător pentru deceniile de serviciu ale lui Botstein, dar a adăugat că „îngrijorările ridicate în ultimele luni au fost serioase și profund resimțite”. Fondurile asociate cu Epstein vor fi direcționate către organizații care sprijină supraviețuitorii abuzurilor sexuale. Biroul de relații cu presa al Bard a emis o declarație numindu-l pe Botstein „un lider transformator, cu viziunea și angajamentul neclintit care au modelat Bard în instituția educațională de clasă mondială care este astăzi”.
Retragerea lui Botstein ridică întrebări mai ample despre modul în care instituțiile academice gestionează relațiile cu donatorii controversați. Epstein, care s-a sinucis în închisoare în 2019 în timp ce aștepta procesul pentru acuzații federale de trafic sexual, a reușit să se infiltreze în cercuri academice de elită, inclusiv la Universitatea Harvard și MIT, unde a donat milioane de dolari. Cazul Bard arată că, chiar și atunci când nu există încălcări legale, lipsa de transparență și judecata morală îndoielnică pot avea consecințe grave asupra reputației unei instituții.
Botstein, un muzicolog renumit și dirijor, a fost o figură emblematică în învățământul superior american. Sub conducerea sa, Bard a crescut de la un colegiu mic și relativ obscur la o instituție respectată, cu programe inovatoare și un campus extins. Cu toate acestea, moștenirea sa va fi acum umbrită de această controversă. Anunțul său de retragere, deși întârziat, este văzut de mulți ca o recunoaștere tacită a faptului că relația sa cu Epstein a fost o pată pe cariera sa altfel strălucită.
De ce este important:
Acest caz subliniază pericolele asocierii cu persoane controversate, chiar și atunci când nu există acuzații penale directe. El evidențiază nevoia de transparență și integritate în conducerea instituțiilor academice, mai ales când vine vorba de donații și relații cu infractori cunoscuți. De asemenea, arată cum presiunea financiară poate duce la decizii morale compromise, iar consecințele pot fi devastatoare pentru reputația unei universități. Pentru public, această poveste este un avertisment că nimeni, indiferent de statut, nu ar trebui să fie scutit de responsabilitate atunci când relațiile sale pun în pericol valorile fundamentale ale educației și justiției.
