„Este mai bine să aducem războiul la final acum, deoarece ne aflăm într-o poziție de putere și demnitate”, a declarat Pezeshkian vineri, în cadrul unei întâlniri cu medici. Liderul iranian a subliniat că „întreaga lume recunoaște victoria noastră și subliniază că America a atacat școlile, spitalele și infrastructura noastră, încălcând toate reglementările internaționale, fiind astfel urâtă în întreaga lume”. Aceste cuvinte vin ca un răspuns direct la criticile interne dure, dar și ca o încercare de a consolida poziția Iranului pe scena internațională.
Pezeshkian, a cărui autoritate este subordonată liderului suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a apărat și memorandumul de înțelegere semnat în iunie cu Washingtonul, în fața criticilor venite din partea parlamentarilor conservatori, care au acuzat administrația sa de concesii excesive față de SUA. „Nu pot găsi nici măcar o singură clauză în acest acord care să indice capitulare. Toate angajamentele privesc cealaltă parte”, a insistat președintele iranian, încercând să liniștească spiritele din interiorul spectrului politic.
Cu toate acestea, la doar câteva zile după expirarea memorandumului, conducerea militară a Iranului a transmis un avertisment ferm: țara rămâne pregătită să lovească împotriva oricăror noi amenințări. Generalul-maior Ali Abdollahi, șeful de stat major al forțelor armate iraniene, a fost citat de presa locală spunând că „cu o pregătire completă pe uscat, mare, aer, apărare aeriană și spațiu cibernetic, forțele armate ale Iranului vor răspunde noilor amenințări ale inamicului cu răspunsuri zdrobitoare, pedepsitoare și devastatoare”. Această dublă retorică – diplomatică și militară – reflectă strategia complexă a Teheranului de a negocia de pe poziții de forță, dar fără a renunța la opțiunile de descurajare.
În plan diplomatic, miniștrii de externe din Oman și Iran au discutat vineri, într-o convorbire telefonică, despre modalitățile de a crea condiții adecvate pentru reluarea dialogului și negocierilor, precum și despre evoluțiile care afectează navigația în strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției de știri de stat din Oman. Această inițiativă diplomatică survine într-un moment în care Teheranul menține parțial închisă această cale navigabilă crucială, iar Washingtonul continuă o contrablocadă navală. Potrivit relatărilor din presa americană, marina SUA organizează și protejează convoaie secrete de tancuri petroliere prin sectorul sudic al strâmtorii, facilitând exportul a între cinci și zece milioane de barili de petrol pe zi.
La Washington, președintele Donald Trump și-a exprimat scepticismul cu privire la disponibilitatea Teheranului de a negocia, declarând reporterilor, atunci când a fost întrebat dacă opțiunile militare americane împotriva Iranului sunt limitate: „Înseamnă doar că vedem ce se întâmplă”. Trump a adăugat: „Avem control total asupra întregii regiuni legate de strâmtoarea Hormuz, și asta înseamnă și zonele terestre. Deci, și-ar dori să facă o înțelegere, dar nu sunt pregătiți să facă înțelegerea corectă, în opinia mea”. Președintele american a avertizat, de asemenea, cu consecințe economice împotriva oricărei țări care ar oferi „orice tip de linie de salvare Iranului”.
Aceste declarații vin pe fondul anunțului secretarului Trezoreriei SUA, Scott Bessent, care a avertizat că Washingtonul va „prăbuși” guvernul iranian printr-o campanie de sancțiuni. Bessent urmează să susțină o conferință de presă luni la Departamentul Trezoreriei, unde este de așteptat să prezinte planurile de sancțiuni împotriva Iranului, marcând o schimbare a strategiei administrației Trump către presiunea economică, mai degrabă decât cea militară, pe măsură ce războiul se apropie de pragul de șase luni.
Ministerul de Externe al Iranului a condamnat deja planul american, acuzând Washingtonul de „terorism economic” și afirmând că „instigatorii acestor sancțiuni merită să fie judecați și pedepsiți”. Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, Lin Jian, a criticat și el măsurile americane, declarând că „sancțiunile și presiunea nu vor ajuta la rezolvarea problemei” și îndemnând toate părțile să „ia măsuri responsabile și să rezolve problema prin mijloace politice și diplomatice”.
Această criză prelungită ridică întrebări fundamentale despre viitorul securității regionale și al echilibrului energetic global. Strâmtoarea Hormuz rămâne un punct nevralgic prin care tranzitează aproximativ 20% din consumul mondial de petrol, iar orice perturbare majoră ar putea avea consecințe devastatoare asupra economiei globale. În același timp, retorica tot mai dură din ambele tabere sugerează că o soluție diplomatică rapidă este puțin probabilă, iar riscul unei escaladări accidentale rămâne ridicat.
Analiștii internaționali observă că Iranul încearcă să combine diplomația cu descurajarea militară, într-o încercare de a obține concesii maxime de la Washington, fără a părea că cedează presiunii. Pe de altă parte, administrația Trump pare să mizeze pe colapsul economic al regimului de la Teheran, o strategie care a avut rezultate mixte în trecut. Rămâne de văzut dacă apelul lui Pezeshkian pentru încetarea războiului „dintr-o poziție de forță” va găsi ecou la Washington sau dacă va rămâne doar un exercițiu de retorică politică într-un conflict care pare să nu aibă un sfârșit clar la orizont.
De ce este important:
Această declarație a președintelui iranian marchează un moment crucial în dinamica conflictului dintre Iran și Statele Unite, sugerând o posibilă deschidere diplomatică după luni de tensiuni militare și economice. Poziția Iranului de a negocia „din forță” și schimbarea strategiei americane către presiunea economică ar putea redefini echilibrul de putere în Orientul Mijlociu, cu implicații directe asupra prețului petrolului, securității navigației în strâmtoarea Hormuz și stabilității regionale. În plus, reacțiile internaționale, inclusiv poziția Chinei, subliniază complexitatea geopolitică a acestui dosar, care rămâne un test crucial pentru diplomația globală.
