Prim-ministrul pakistanez, Shehbaz Sharif, a declarat că programul de rachete balistice al Iranului nu a fost discutat în cadrul negocierilor și nu a făcut niciodată parte din agendă. Această precizare este menită să calmeze temerile Occidentului, care vede în capacitățile balistice iraniene o amenințare directă la adresa securității regionale și globale. Totuși, analiștii consideră că subiectul va reveni inevitabil pe masă, mai ales dacă discuțiile vor avansa spre un armistițiu durabil.
Vizita lui Pezeshkian în Pakistan nu este una întâmplătoare. Cele două țări au o relație complexă, marcată de cooperare economică și securitară, dar și de rivalități istorice. Pakistanul, ca putere nucleară și membru influent al lumii islamice, joacă un rol de mediator între Iran și statele arabe din Golf, dar și între Teheran și Washington. În ultimele luni, Islamabadul a găzduit mai multe runde de negocieri informale, iar acum se speră că prezența președintelui iranian va da un impuls decisiv procesului de pace.
Contextul regional este extrem de volatil. Războiul dintre Israel și Hamas în Gaza, escaladarea atacurilor asupra navelor comerciale din Marea Roșie și implicarea tot mai directă a Iranului în sprijinirea grupurilor armate din Yemen, Siria și Liban au creat un cerc vicios al violenței. Statele Unite, sub administrația Biden, au încercat să reia dialogul cu Iranul, dar eforturile au fost sabotate de atacurile cibernetice și de asasinatele vizate asupra oamenilor de știință iranieni. Israelul, la rândul său, consideră că un Iran cu capacități nucleare este o „linie roșie” care nu poate fi depășită.
În acest peisaj complicat, Pakistanul apare ca un potențial „pod” între părți. Sharif a subliniat că discuțiile s-au concentrat pe încetarea focului și pe securitatea energetică, nu pe programul balistic iranian. „Nu am discutat despre rachete. Nu face parte din negocieri”, a spus el, într-o încercare de a reduce presiunea asupra Teheranului. Cu toate acestea, oficialii americani au sugerat că orice acord de pace trebuie să includă garanții privind limitarea dezvoltării rachetelor cu rază lungă de acțiune.
Pezeshkian, care a preluat funcția în urma unor alegeri tensionate, este considerat un pragmatist. El a promis că va relua dialogul cu Occidentul și va căuta soluții diplomatice pentru criza nucleară. Vizita sa în Pakistan este prima sa ieșire majoră în regiune de la preluarea mandatului, ceea ce indică importanța pe care o acordă acestui canal de comunicare.
Pe lângă negocierile de pace, agenda discuțiilor include și cooperarea economică, în special în domeniul energiei și al comerțului bilateral. Pakistanul se confruntă cu o criză energetică acută, iar Iranul, deși sancționat, rămâne un furnizor important de gaze și electricitate. De asemenea, se discută despre securitatea frontierelor și combaterea terorismului, având în vedere că ambele țări se confruntă cu grupări insurgente în zonele de graniță.
Reacțiile internaționale sunt împărțite. Statele Unite au salutat orice efort de reducere a tensiunilor, dar au avertizat că nu vor accepta un acord care să permită Iranului să continue îmbogățirea uraniului la niveluri militare. Israelul, prin vocea premierului Benjamin Netanyahu, a calificat vizita drept „o încercare de a câștiga timp” și a reiterat că va acționa unilateral dacă negocierile eșuează. Pe de altă parte, China și Rusia au sprijinit inițiativa pakistaneză, văzând-o ca pe o alternativă la dominația americană în regiune.
În timp ce Pezeshkian se întâlnește cu liderii pakistanezi, pe străzile din Islamabad au loc proteste ale unor grupuri religioase care cer o poziție mai dură față de Israel. Poliția a fost mobilizată pentru a preveni incidente, iar securitatea este maximă. Totuși, atmosfera generală este una de speranță: poate că această vizită va deschide calea către o pace mult așteptată.
De ce este important:
Această vizită nu este doar o simplă întâlnire diplomatică, ci un test pentru capacitatea comunității internaționale de a gestiona una dintre cele mai periculoase crize ale secolului XXI. Dacă negocierile reușesc, s-ar putea evita un război regional devastator, care ar implica direct puteri nucleare și ar destabiliza întregul Orient Mijlociu. În plus, un acord de pace ar putea deschide calea pentru ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului, ceea ce ar avea un impact major asupra piețelor energetice globale. Pe de altă parte, un eșec ar însemna escaladarea conflictului, cu consecințe imprevizibile pentru securitatea mondială.
