Alegerile parțiale din Makerfield, o circumscripție din nord-vestul Angliei, au fost un adevărat test pentru Laburiști. Burnham, care este primar al Greater Manchester din 2017, aproape că a dublat majoritatea partidului, obținând o victorie zdrobitoare în fața candidatului partidului populist de dreapta Reform UK, condus de arhitectul Brexitului, Nigel Farage. Acest rezultat a fost cu atât mai semnificativ cu cât, în alegerile locale din luna precedentă, Reform UK câștigase toate secțiile din Makerfield. Victoria lui Burnham este văzută ca un semnal clar că electoratul laburist este nemulțumit de direcția actuală a partidului și că își dorește o schimbare la vârf.
Presiunile asupra lui Starmer au crescut constant în ultimele luni. Un sondaj YouGov arată că doar 19% dintre britanici au o părere pozitivă despre premier, iar acesta se clasează pe locul nouă în topul popularității în cadrul propriului partid. Scandalurile nu au întârziat să apară: în februarie, Starmer a fost criticat dur după ce au ieșit la iveală informații din dosarele Epstein legate de Peter Mandelson, pe care premierul îl numise ambasador al Marii Britanii în Statele Unite în decembrie 2024. De asemenea, înfrângerea drastică a Laburiștilor în alegerile locale și regionale din Anglia, Scoția și Țara Galilor din luna mai a amplificat nemulțumirile interne.
Andy Burnham, un politician experimentat care a fost ministru sub Tony Blair și Gordon Brown, este considerat acum principalul contracandidat la conducerea partidului. În discursul său de victorie, Burnham a avertizat că Partidul Laburist are „ultima șansă de a se schimba”. Dacă va reuși să preia conducerea partidului, Burnham va deveni automat prim-ministru, având în vedere majoritatea parlamentară confortabilă de care dispune Laburiștii. Acest scenariu ar însemna al șaptelea premier britanic în doar un deceniu, un semn al instabilității politice care a marcat Regatul Unit în ultimii ani.
Ministrul pentru Afaceri, Peter Kyle, a declarat duminică că Starmer „își face timp să reflecteze asupra realităților politice, provocărilor și oportunităților cu care se confruntă”. Kyle a spus că a avut o discuție „sinceră” cu premierul vineri și că acesta poartă convorbiri cu o gamă largă de persoane. Ziarul The Observer a titrat pe copertă că Starmer „este așteptat să demisioneze” luni, iar Sunday Telegraph a relatat că liderul este „gata” să plece, citând apropiați ai premierului aflat sub asediu. Se pare că Starmer a purtat negocieri în weekend la Chequers, reședința de la țară a premierilor britanici, pentru a stabili un calendar al plecării.
Această criză politică vine într-un moment dificil pentru Marea Britanie, care se confruntă cu o inflație persistentă, o criză a costului vieții și nemulțumiri legate de serviciile publice. Demisia lui Starmer ar putea deschide calea pentru o competiție internă acerbă în Partidul Laburist, iar Burnham pare să fie favorit, deși există și alte figuri importante, precum ministrul de Externe Yvette Cooper, care și-ar putea lansa propriile candidaturi.
Analizând situația, este clar că victoria lui Burnham în Makerfield nu a fost doar un succes local, ci un adevărat cutremur politic. Burnham, care provine din aripa stângă-moderată a partidului, a reușit să mobilizeze atât electoratul tradițional laburist, cât și pe cel nemulțumit de politicile centriste ale lui Starmer. De asemenea, el a beneficiat de sprijinul unor sindicate importante și al unor figuri influente din partid. Dacă Starmer va demisiona, Burnham va trebui să demonstreze că poate uni un partid divizat și că poate recâștiga încrederea alegătorilor care s-au îndreptat către Reform UK sau către conservatori.
Pe de altă parte, unii analiști consideră că Starmer ar putea încerca să rămână la putere, mizând pe faptul că nu există un mecanism formal de înlăturare a unui premier în funcție, în afara unei moțiuni de cenzură. Totuși, presiunea mediatică și cea din interiorul partidului ar putea fi copleșitoare. Deja, mai mulți deputați laburiști și-au exprimat public sprijinul pentru Burnham, iar zvonurile despre o posibilă remaniere guvernamentală sau despre convocarea unor alegeri anticipate circulă intens.
În concluzie, următoarele zile vor fi cruciale pentru viitorul politic al lui Keir Starmer și pentru direcția în care se va îndrepta Partidul Laburist. O eventuală demisie ar marca sfârșitul unei perioade tumultuoase pentru premier, dar ar deschide și un nou capitol, plin de incertitudini, pentru Marea Britanie. Rămâne de văzut dacă Burnham va reuși să transforme această victorie într-o platformă solidă pentru preluarea conducerii țării sau dacă alte forțe politice vor profita de această criză pentru a-și consolida pozițiile.
De ce este important:
Această criză politică din Marea Britanie are implicații majore nu doar pentru viitorul Partidului Laburist, ci și pentru stabilitatea politică a Regatului Unit. Schimbarea frecventă a premierilor (al șaptelea într-un deceniu) reflectă o profundă nemulțumire a electoratului și o fragmentare a peisajului politic. De asemenea, ascensiunea lui Andy Burnham, un politician cu viziuni mai de stânga, ar putea redefini prioritățile guvernamentale, în special în domenii precum serviciile publice, taxarea marilor averi și politica externă. Pentru România și pentru Europa, o eventuală schimbare la conducerea Marii Britanii ar putea influența relațiile bilaterale și poziția Londrei față de Brexit, Ucraina sau schimbările climatice. Este esențial să urmărim aceste evoluții, deoarece ele vor modela nu doar politica internă britanică, ci și echilibrul de putere la nivel european și global.
