Luni, contractele futures Brent, reperul internațional, au urcat până în jurul valorii de 97 de dolari pe baril, marcând o creștere de 9% în ultimele cinci zile și de 19% în ultima lună. Această evoluție aduce prețurile aproape de maximul atins pe 24 iulie, când au depășit 97,93 de dolari. De asemenea, țițeiul West Texas Intermediate (WTI) a crescut cu 79 de cenți, ajungând la 92,27 de dolari pe baril, un nivel similar, aproape de cel mai ridicat din ultimele șase săptămâni.
Escaladarea este evidentă. În ultimele zile, SUA au lovit trei tancuri petroliere iraniene sâmbătă, iar Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a anunțat că a atacat trei tancuri și trei nave legate de SUA în alte zone. „Aceasta este o reflectare a conflictului continuu și a schimbului de focuri. Deficitul global de aprovizionare persistă, iar aceste penurii nu par să aibă un sfârșit apropiat”, a declarat Rachel Ziemba, cercetător senior adjunct la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană (CNAS), pentru Al Jazeera.
Luni, instalațiile Saudi Aramco din Jizan au fost lovite pentru a doua oară în ultima lună, potrivit unor surse citate de Financial Times. „Faptul că o rafinărie saudită din Jizan a fost lovită, posibil întârziind revenirea la producție, nu a ajutat deloc”, a adăugat Ziemba.
Pe măsură ce atacurile se intensifică, traficul în Strâmtoarea Ormuz a scăzut simțitor. Potrivit platformei de analiză a datelor Kpler, în ultimele 10 zile, în medie doar 10 nave comerciale au traversat zilnic acest punct vital de strangulare. „Țițeiul a revenit la nivelul de dinainte de război, de la începutul lui iulie. Apoi a crescut din nou, apoi a scăzut, iar acum crește din nou, pe fondul schimbului de focuri de weekend și al atacului asupra Aramco”, a explicat Arif Gasilov, partener la Gasilov Group, o firmă de consultanță energetică. „Aș spune că s-ar putea să vedem în cele din urmă un punct de inflexiune, în funcție de cât de mult va continua această situație, în care o încetare a focului nu va mai mișca piața decât cu unul sau doi dolari.”
Consumatorii americani resimt deja impactul direct la pompă. Prețul mediu pentru un galon (3,78 litri) de benzină a sărit cu 7 cenți într-o săptămână, ajungând luni la 4,15 dolari la nivel național, față de 4,08 dolari acum o săptămână, potrivit Asociației Americane de Automobile (AAA). Comparativ cu acum o lună, prețul era de 4,04 dolari, iar pe 28 februarie, când SUA și Israelul au lovit pentru prima dată Iranul, era de 2,98 dolari. Asta înseamnă o creștere de 39% de la începutul războiului.
„Prețurile la motorină în SUA nu au fost niciodată atât de ridicate, iar acum începe numărătoarea inversă pentru efectul de domino asupra tuturor bunurilor de consum... recordul la motorină va începe să se infiltreze în economie”, a scris Patrick De Haan, șeful analizei petroliere la GasBuddy, pe platforma X. Prețurile au continuat să urce, iar luni media a depășit 5,90 dolari pe galon. „Piețele prețuiesc perturbări mai lungi. Cele mai mari probleme rămân însă pe piețele produselor rafinate, inclusiv motorina”, a adăugat Ziemba.
Aceste creșteri de preț apasă greu pe umerii americanilor. De la începutul războiului, fiecare gospodărie a cheltuit în medie 764,59 dolari pe combustibil, cu 418,82 dolari mai mult decât în mod normal, potrivit Școlii Watson de Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Brown. Înaintea weekendului de Ziua Muncii (5-7 septembrie), care marchează sfârșitul neoficial al verii și o perioadă populară pentru călătorii, prognozele AAA arată o creștere cu 20% a costurilor biletelor de avion comparativ cu același weekend din anul trecut.
În perspectiva alegerilor de la jumătatea mandatului, economia devine o temă centrală pentru alegătorii americani – și un posibil semnal de alarmă pentru republicani. Sondajele arată că alegătorii sunt tot mai nemulțumiți de modul în care președintele Donald Trump gestionează economia, iar rata sa de aprobare economică a scăzut la un nou minim într-un sondaj recent Financial Times. Doar 17% dintre americani aprobă modul în care acesta gestionează economia. Un sondaj Economist/YouGov arată, de asemenea, că 39% dintre americani cred că democrații se descurcă mai bine cu economia, comparativ cu 32% care spun că republicanii.
Piețele din Asia de Sud-Est și de Est depind mai mult de importurile care tranzitează direct Strâmtoarea Ormuz decât SUA, dar Beijingul a reușit să se protejeze de perturbări apelând la surse interne, inclusiv la rezerva strategică de petrol (SPR). „China a gestionat cu succes această situație de la începutul războiului. Știm că China are multe resurse interne, în ciuda prețurilor în creștere”, a declarat John Gong, profesor de economie la Universitatea de Comerț Internațional și Economie, pentru Al Jazeera. „China își conservă consumul de petrol și gaze de ceva timp. China a fost pregătită pentru aceste provocări”, a spus Gong.
El a subliniat, de asemenea, că relațiile strânse ale Chinei cu Rusia oferă Beijingului o altă sursă de aprovizionare, Moscova putând acoperi aproape jumătate din necesarul zilnic de petrol al Chinei. China a început, de asemenea, să folosească rezerva strategică, reducându-și dependența de importuri, în timp ce accelerează o tranziție mai amplă către surse alternative de energie și vehicule care necesită puțin sau deloc petrol. „Avem strategii naționale concentrate pe tranziția către energii curate, precum solar și eolian”, a spus Gong. „Când ne uităm la vehiculele cumpărate în China, peste 50% dintre mașinile vândute pe piața chineză sunt electrice.”
De ce este important:
Această criză nu este doar o problemă a piețelor financiare. Este o problemă care afectează direct buzunarul fiecărui cetățean, de la prețul benzinei la cel al alimentelor, transporturilor și tuturor bunurilor de consum. Strâmtoarea Ormuz este un punct vital pentru economia globală, iar orice escaladare acolo poate declanșa o reacție în lanț cu consecințe imprevizibile. În plus, această situație evidențiază vulnerabilitatea dependenței de combustibilii fosili și necesitatea urgentă a tranziției către surse de energie alternative. Pentru România, ca membru al UE, impactul se resimte prin prețurile la carburanți și prin inflație, iar deciziile luate în următoarele săptămâni de marile puteri vor modela nu doar geopolitica, ci și viața de zi cu zi a milioane de oameni.
