Rubio a început marți cu Columbia, unde s-a întâlnit cu proaspătul președinte Abelardo de la Espriella. Apoi, a continuat spre Ecuador, pentru o discuție cu Daniel Noboa, și urmează să ajungă în Peru, unde îl așteaptă Keiko Fujimori, o altă figură proaspăt instalată la putere. Deși Departamentul de Stat nu a publicat încă o agendă detaliată, oficialii au lăsat să se înțeleagă că discuțiile se vor concentra pe sprijinul american pentru reconstrucția după cutremurul din Columbia, pe cooperarea în lupta împotriva „narco-terorismului” și pe aprofundarea relațiilor comerciale bilaterale. Sună bine pe hârtie, dar realitatea din teren este mult mai nuanțată.
Columbia, de pildă, se confruntă cu o tragedie recentă: un cutremur devastator a ucis cel puțin 330 de oameni și a lăsat mii de persoane fără adăpost. În acest context, sprijinul american este binevenit, dar vine la pachet cu o agendă mai amplă. De la Espriella, care l-a înlocuit pe stângistul Gustavo Petro, a decis să adere la așa-numitul „Scut al Americilor”, un grup de 19 state care s-au angajat să folosească „forță militară letală pentru a distruge cartelurile și rețelele teroriste”. Practic, Columbia a acceptat să meargă mână în mână cu Washingtonul într-o abordare militarizată a securității, ceea ce a stârnit critici vehemente din partea organizațiilor pentru drepturile omului.
Nu e vorba doar de vorbe. Administrația Trump a intensificat loviturile militare împotriva ambarcațiunilor suspectate că transportă droguri în Caraibe și în Pacificul de Est. Cel puțin 227 de oameni au fost uciși în aceste atacuri, iar grupurile de apărare a drepturilor vorbesc despre execuții extrajudiciare. Mai grav, familiile victimelor susțin că multe dintre acestea erau pescari nevinovați, nu traficanți. De la Espriella, spre deosebire de predecesorul său, a lăudat public aceste lovituri, ceea ce spune multe despre direcția în care merge țara.
Ecuadorul, la rândul său, a devenit un partener tot mai apropiat al Pentagonului. În martie, armata americană a anunțat că va colabora cu autoritățile de la Quito pentru a viza grupările de trafic de droguri. Ministrul de Interne ecuadorian, John Reimberg, a apărat recent loviturile asupra navelor suspectate, într-un interviu acordat postului Teleamazonas. E o schimbare semnificativă de ton față de pozițiile mai moderate din trecut, iar asta se vede și în relația tot mai strânsă cu Washingtonul.
Peru, cu Keiko Fujimori la conducere, este un caz aparte. Fiica fostului dictator Alberto Fujimori, care a dizolvat Congresul și Curtea Supremă în anii ’90 pentru a-și consolida puterea, a promis acum o apropiere fermă de SUA și o reprimare militară a grupurilor criminale. Pentru mulți peruani, amintirile despre regimul autoritar al tatălui ei sunt încă vii, dar se pare că electoratul a ales să privească înainte, mizând pe o mână forte.
Această vizită a lui Rubio are loc într-un context mai larg, în care Washingtonul încearcă să-și reafirme dominația în emisfera vestică, sub ceea ce Trump a numit „Doctrina Donroe”, o aluzie la doctrina Monroe din secolul al XIX-lea, care se opunea interferențelor europene în Americi. Practic, SUA își revendică din nou „curtea din spate”, dar de data asta cu o abordare mult mai agresivă, centrată pe forță militară și pe acorduri economice avantajoase pentru corporațiile americane.
Un exemplu elocvent este acordul controversat cu Venezuela, semnat după răpirea fostului președinte Nicolas Maduro de către forțele americane, în ianuarie. Acordul le oferă companiilor americane acces la 65 de miliarde de barili de rezerve de petrol brut, pe o perioadă de 100 de ani. E o afacere uriașă, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la suveranitatea Venezuelei și la modul în care Washingtonul își folosește puterea în regiune. Nu e de mirare că mulți văd aici o nouă formă de colonialism economic.
În același timp, SUA continuă să preseze Cuba, deși ministrul de Externe cubanez, Bruno Rodriguez, a respins categoric orice discuție cu americanii, în ciuda blocadei de combustibil care sufocă insula. Brazilia și Mexic rămân singurele puteri regionale cu lideri de stânga, dar și acolo lucrurile se mișcă. În octombrie, Brazilia merge la vot, iar Flavio Bolsonaro, fiul fostului președinte de dreapta Jair Bolsonaro, încearcă să-l detroneze pe Luiz Inacio Lula da Silva. Trump a rămas un aliat fidel al bătrânului Bolsonaro, condamnat la 27 de ani de închisoare pentru o conspirație de a rămâne la putere, dar și-a arătat sprijinul și pentru fiul acestuia, invitându-l chiar la Casa Albă în mai.
Rubio a numit această schimbare spre dreapta o „realizare extraordinară”. E o perspectivă care spune multe despre prioritățile administrației Trump. În timp ce unii văd în aceste victorii electorale o expresie a voinței populare, alții atrag atenția asupra riscurilor: erodarea democrației, militarizarea securității și subordonarea intereselor naționale față de cele ale Washingtonului. Vizita lui Rubio nu este doar o simplă rundă de discuții diplomatice; este un semnal clar că SUA sunt hotărâte să-și consolideze influența într-o regiune care, pentru prima dată în ultimii ani, pare să meargă într-o singură direcție.
Rămâne de văzut dacă această strategie va aduce stabilitate sau, dimpotrivă, va adânci diviziunile și va alimenta nemulțumirile. Cert este că America Latină traversează un moment de răscruce, iar alegerile din Brazilia din octombrie ar putea fi testul suprem pentru această nouă ordine. Dacă și Brazilia cade în mâinile dreptei, atunci întregul continent va fi sub umbrela lui Trump, iar vocile critice vor avea tot mai puțin loc să se facă auzite. Până atunci, Rubio își continuă turneul, lăsând în urmă promisiuni de cooperare, dar și o mulțime de semne de întrebare.
De ce este important:
Această vizită a lui Marco Rubio nu este doar o simplă călătorie diplomatică, ci un indicator clar al noii strategii a SUA în America Latină. Într-o regiune care a virat brusc spre dreapta, Washingtonul își consolidează influența printr-o combinație de sprijin militar, acorduri economice avantajoase și alianțe politice cu lideri controversați. Este important pentru că aceste decizii au consecințe directe asupra vieții a milioane de oameni, de la loviturile militare care ucid civili nevinovați, până la acorduri petroliere care subminează suveranitatea unor state. În plus, modul în care se desfășoară această politică ar putea remodela echilibrul de putere în emisfera vestică pentru decenii întregi, iar alegerile din Brazilia din octombrie vor fi un test crucial pentru direcția în care merge continentul.
