Conflictul, care a escaladat după arestarea și extrădarea liderului istoric Joaquín „El Chapo” Guzmán, a generat un vid de putere pe care diferite grupări încearcă să îl umple cu forța. De la asasinate în plină stradă până la răpiri și confruntări armate între sicari, violența a devenit o realitate cotidiană pentru locuitorii din Culiacán, Mazatlán și alte orașe din Sinaloa. Oamenii trăiesc cu frica în oase, iar economia locală, bazată pe agricultură și comerț, suferă pierderi uriașe.
„Nu mai știm cine e de partea cui. Dimineața vezi soldați, seara vezi cadavre”, spune un comerciant din Culiacán, care a cerut să rămână anonim. „Am încetat să mai ieșim după lăsarea întunericului. Școlile sunt goale, iar copiii noștri nu mai au copilărie.”
Prezența militară, deși vizibilă, nu a reușit să oprească valul de crime. Potrivit datelor oficiale, în primele luni ale anului 2025, numărul omuciderilor a crescut cu 15% față de aceeași perioadă a anului trecut. Analiștii în securitate spun că această escaladare este alimentată de lupta pentru controlul rutelor de trafic de droguri, în special către Statele Unite, dar și de corupția endemică din cadrul instituțiilor locale.
„Nu este doar o problemă de carteluri. Este o criză de stat”, explică dr. María Fernanda López, expert în securitate la Universitatea Autonomă din Mexic. „Investigațiile recente au scos la iveală legături între foști oficiali de rang înalt și grupările criminale. Această instabilitate politică oferă teren fertil pentru violență.”
În ultimele luni, procurorii federali au deschis dosare penale împotriva mai multor foști guvernatori și șefi de poliție din Sinaloa, acuzați că au protejat interesele cartelului. Aceste anchete au generat tensiuni suplimentare, iar unii dintre inculpați au fost găsiți morți în circumstanțe suspecte. „Când justiția însăși este compromisă, oamenii își pierd încrederea în stat”, adaugă López.
Pe străzile din Culiacán, soldații patrulează cu vehicule blindate, iar elicopterele survolează cartierele considerate „fiefuri” ale cartelului. La punctele de control, șoferii sunt opriți și verificați, iar bagajele sunt scotocite. „Este o măsură necesară, dar insuficientă”, recunoaște un ofițer al Gărzii Naționale, care preferă să nu fie numit. „Noi prindem arme și droguri, dar în spatele nostru, alții mor. E ca și cum am încerca să golim oceanul cu o linguriță.”
Violența nu se limitează la confruntările dintre carteluri. Civilii sunt prinși la mijloc, iar mulți dintre ei devin victime colaterale. În luna martie, o explozie într-un atelier de confecții din Mazatlán a ucis 12 muncitoare, iar anchetatorii au descoperit că locația era folosită pentru depozitarea de explozibili. „Nu mai știm ce e sigur. Poți muri și la serviciu”, spune o supraviețuitoare, cu lacrimi în ochi.
În ciuda eforturilor guvernului federal, care a trimis încă 5.000 de soldați în Sinaloa în ultimele luni, situația rămâne tensionată. Președintele Mexicului a promis că va „restabili ordinea”, dar criticii spun că strategia militară nu abordează cauzele profunde ale violenței: sărăcia, lipsa de oportunități și corupția sistemică.
„Nu poți lupta împotriva drogurilor doar cu armele. Ai nevoie de educație, de locuri de muncă, de justiție socială”, afirmă activistul pentru drepturile omului, Ricardo Sánchez. „Până când nu vom rezolva aceste probleme, violența va continua, indiferent câți soldați vei trimite.”
În timp ce soarele apune peste Sinaloa, umbrele devin mai lungi, iar frica mai adâncă. Oamenii se închid în case, iar străzile rămân pustii. Prezența militară oferă o iluzie de siguranță, dar realitatea este că războiul dintre carteluri este departe de a se încheia. Și, în acest război, cei care pierd cel mai mult sunt oamenii obișnuiți, care nu au cerut nimic altceva decât să trăiască în pace.
De ce este important:
Violența din Sinaloa nu este doar o problemă locală, ci un semnal de alarmă pentru întreaga Americă Latină și pentru comunitatea internațională. Lupta pentru controlul rutelor de trafic de droguri alimentează corupția, destabilizează instituțiile și ucide mii de oameni. Înțelegerea acestui conflict este esențială pentru a găsi soluții durabile, care să meargă dincolo de simpla prezență militară. Fără o abordare holistică – care să includă reforme judiciare, dezvoltare economică și protejarea drepturilor omului – ciclul violenței va continua să distrugă vieți și comunități.
