Plângerea a fost depusă în numele a 14 deportați. Dintre aceștia, unii se află încă în detenție în Guineea Ecuatorială în condiții care, potrivit rechizitoriului, „echivalează cu o detenție arbitrară și nedeterminată”. Șase dintre persoanele reprezentate în plângere au fost deja repatriate forțat din Guineea Ecuatorială în ultima săptămână, deși au exprimat temeri legate de persecuție sau tortură, conform grupurilor de apărare a drepturilor omului care le reprezintă. Trei dintre aceștia fuseseră trimiși înapoi în Guineea Ecuatorială după ce țările lor de origine au refuzat să-i accepte. Avocații au declarat că au pierdut legătura cu ceilalți trei.
Grupurile implicate în acțiunea legală includ organizații americane precum Asian Americans Advancing Justice, Global Strategic Litigation Council și EG Justice, alături de Institutul pentru Drepturile Omului și Dezvoltare din Africa (Gambia) și Uniunea Panafricană a Avocaților, cu sediul în Tanzania. Plângerea solicită Comisiei – care evaluează respectarea Cartei Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor – să suspende noi repatriări și să garanteze accesul deportaților la avocați, printre alte măsuri provizorii.
Comisia, cu sediul în Gambia, poate să judece cazul sau să îl trimită Curții Africane pentru Drepturile Omului și Popoarelor, cu sediul în Tanzania. Se estimează că aproximativ 32 de persoane au fost deportate în Guineea Ecuatorială de anul trecut, potrivit AFP, dar numărul exact rămâne necunoscut. Departamentul de Stat al SUA, în raportul său privind drepturile omului din 2024, a citat „rapoarte credibile” de „tortură sau tratamente crude, inumane sau degradante” în Guineea Ecuatorială, printre alte „probleme semnificative privind drepturile omului”.
Administrația Trump, care a coordonat o campanie masivă de deportări, a apărat aceste deportări „prin țară terță” ca fiind legale și parte a unei strategii menite „să oprească imigrația ilegală și masivă și să consolideze securitatea la frontieră a Americii”. Organizațiile pentru drepturile omului consideră însă că practica este profund problematică, deoarece trimite oameni în țări cu un istoric sumbru în materie de drepturi, unde nu au nicio legătură și adesea nu vorbesc limba locală.
De ce este important:
Acest caz este un test crucial pentru mecanismele internaționale de protecție a drepturilor omului, în contextul în care marile puteri eludează responsabilitățile legale prin acorduri bilaterale cu state cu regimuri represive. Dacă Comisia Africană va decide suspendarea deportărilor, s-ar putea crea un precedent care să limiteze capacitatea SUA de a externaliza expulzările către țări terțe sigure doar pe hârtie. În plus, soarta celor 14 deportați – dintre care unii au pierit sau au fost returnați forțat – arată riscurile reale la care sunt expuși oamenii trimiși în Guineea Ecuatorială, o țară condusă de președintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, aflat la putere de peste 40 de ani și acuzat frecvent de încălcări grave ale drepturilor omului. Pe termen lung, această bătălie juridică va influența modul în care statele gestionează migrația și refugiații, mai ales atunci când țările de origine refuză să își primească cetățenii.
