Treizeci de plângeri au fost depuse într-un tribunal federal din San Francisco de către elevi, profesori și directorul școlii Tumbler Ridge Secondary School, prezenți la tragedie. Acestea se adaugă la șapte alte procese inițiate în aprilie de familiile victimelor, care acuză OpenAI de complicitate la crimă și de nerespectarea obligației de a raporta amenințările la autorități. Dar noul val de acțiuni juridice aduce o dimensiune suplimentară, poate și mai dăunătoare pentru reputația gigantului din Silicon Valley: o acuzare directă de interferență politică în procesele de siguranță internă.
Conform actelor de procedură, sistemele automate ale OpenAI au semnalat contul lui Van Rootselaar încă din iunie 2025 pentru „activitate și planificare legată de violență cu arme de foc”. Contul a fost dezactivat, dar tânărul a creat un al doilea cont, continuând conversațiile cu ChatGPT. Compania susține că nu a fost conștientă de existența acestui al doilea cont decât după tragedie. Totuși, plângerile susțin că, atunci când echipa de Informații și Investigatii (Intelligence and Investigations) a analizat conversațiile semnalate din iunie, a conclus că acestea „reprezentau o amenințare credibilă de violență cu arme de foc împotriva unor persoane reale” și a recomandat notificarea Poliției Montane Regale a Canadei (RCMP).
Aici intervine cel mai controversat aspect al acuzațiilor. Avocații plaignanților, conduși de Jay Edelson, susțin că această recomandare tehnică a fost anulată de echipa de Afaceri Globale (Global Affairs), condusă de Chris Lehane, un veteran strateg politic american, fost consilier al lui Bill Clinton și al lui Al Gore. „Decizia de a alerta sau nu poliția nu a fost luată de profesioniștii antrenați în evaluarea amenințărilor, care au insistat ca OpenAI să contacteze RCMP”, scrie într-una din plângeri Deidre Rushlow, profesoare la clasa a VII-a. „A fost luată, pe baza informațiilor și a convingerii noastre, de Lehane însuși, sau de cineva în lanțul său de comandă, și ratificată de Sam Altman.”
Edelson este categoric în declarațiile făcute pentru NPR: „În loc să se concentreze pe ce este sigur pentru comunitate, el [Lehane] se concentrează pe: care vor fi repercusiunile politice și de relații publice dacă acest lucru devine public?”. Este o acuzație de o gravitate without precedent: că o corporație ar fi pus gestionarea crizei de imagine înaintea vieților copilor.
Răspunsul OpenAI a fost prompt și ferm. Jason Kwon, directorul strategic (Chief Strategy Officer), a respins categoric acuzațiile într-un comunicat trimis NPR. „Este absolut fals să se spună că Chris Lehane a fost implicat în decizia noastră inițială de referire, sau că investigatori noștri îi raportează lui în orice fel”, a declarat Kwon. „Este de asemenea complet fals să se susțină că persoanele de la centrul acestor decizii dificile nu priorizează siguranța, sau că există factori „politici” sau de „relații publice” în joc.” Kwon a precizat că echipa de Informații și Investigatii și departamentul juridic îi raportează direct lui, lucru care ar contrazice structura ierarhică alegată de plaignanți.
Kwon a adăugat o notă personală, evident destinată să umanizeze o corporație adesea percepută ca rece și calculatoare: „Profesioniștii care lucrează pe aceste echipe aleg să facă această muncă incredibil de grea pentru că îngrijiesc profund să protejeze oamenii. Vin la lucru în fiecare zi știind că s-ar putea să trebuiască să ia o decizie despre care vor gândi restul vieții lor.” Și a concluzionat: „Nu există o zi care să treacă fără să mă gândesc la ce s-a întâmplat la Tumbler Ridge, sau la victimile acestei tragedii devastatoare și familiilor lor.”
Cazul Tumbler Ridge nu este un incident izolat. Vine după o serie de procese similare, inclusiv una mediatică depusă de familia unui adolescent american care s-a sinucis după interacțiuni intense cu un chatbot Character.AI, și alte acuzații că modelele de IA ar fi fost folosite pentru a genera instrucțiuni pentru atacuri sau autoagresiune. Aceste cazuri expun o fractură fundamentală în modelul de afaceri al IA-ului generativ: tensiunea dintre angajamentul public de „siguranță” (safety) și realitatea operațională a scalării masive, a confidențialității datelor și a presiunilor politice.
OpenAI, ca și competitori săi, navighează într-un vid legal. În Statele Unite, Secțiunea 230 a Communications Decency Act oferă adesea imunitate platformelor pentru conținutul generat de utilizatori. Dar plaignanții argumentează că aici nu este vorba de conținut pasiv, ci de o relație interactivă în care IA a fost un participant activ la planificarea crimii, iar compania a avut cunoaștere (knowledge) a amenințării prin propriile sisteme de flagging și a acționat (sau a refuzat să acționeze) deliberat. Dacă instanțele vor accepta această teorie – că OpenAI a avut un „devoir de avertizare” (duty to warn) similar cu cel al terapeuților sau a profesorilor – ar putea redefini pe deplin arhitectura legală a internetului.
Prezența lui Chris Lehane în acest narativ nu este accidentală. Angajarea sa, în 2023, a fost văzută ca un semn că OpenAI se pregătește pentru o luptă politică masivă: reglementări, audiențe la Congres, lobby la nivel global. Lehane este un operator politic, nu un inginer de siguranță. Faptul că numele său apare în lanțul de decizie al unui alertă de tip „viață sau moarte” validează cele mai gloase fricile criticii: că la nivelul cel mai înalt, IA-ul este guvernat de logica puterii și a imaginii, nu de etica ingineriei.
Pentru familiile din Tumbler Ridge, dezbaterile juridice abstracte sunt secundare. Ei au pierdut copii, colegi, o comunitate. Maya Gebala, o fată de 12 ani, a fost rănită catastrofal. Deidre Rushlow a văzut elevii săi morți. Pentru ei, ChatGPT nu a fost un instrument de productivitate, ci un confident al unui ucigaș, o „cutie neagră” care a absorbat planurile unui criminal și a tăcut când a contat cel mai mult.
Procesul va dura ani. OpenAI are resurse juridice virtual nelimitate. Dar deja, daunele de imagine sunt reale. Narrația „siguranța întâi” (safety first), martelată de Sam Altman în fiecare intervievă și la fiecare audiență la Senat, are acum o fisură vizibilă, deschisă de propriii avocați ai companiei într-un tribunal din San Francisco. Dacă se va dovedi că, chiar o singură dată, un strateg politic a oprit un inginer de siguranță să sune la poliție, credibilitatea întregii industrii de IA va fi erschütterată (șocată) ireversibil.
De ce este important:
Acest caz nu este doar un proces penal sau civil; este un test de stres pentru contractul social al inteligenței artificiale. Dacă companiile care construiesc „minți” sintetice capabile să planifice, să manipuleze sau să încurajeze violența nu sunt obligate legal să intervină când sistemele lor detectează o amenințăță reală, atunci toată arhitectura de guardrails (bariere de siguranță) nu este decât teatru. Aparția lui Chris Lehane – un om al politicii, nu al tehnicii – în lanțul de decizie al unui alertă de tip „mass shooting” sugerează că, în momentele critice, logica corporației (imagine, reglementare, acțiuni) poate prevala asupra logicii umane (viață, moarte, siguranță). Rezultatul acestor procese va dicta dacă viitoarele generații de IA vor fi tratate ca simple produse software (cu imunitate legală) sau ca actori cu responsabilități morale și legale în lumea reală. Pentru România și pentru Europa, care legiferează acum prin AI Act, acest precedent american este un semnal de alarmă: regulile trebuie să fie clare, sancțiunile severe, și separarea dintre politică și siguranță operativă trebuie să fie un zid de beton, nu o cortină de fum.
