Strâmtoarea Hormuz – cheia de boltă a pieței energetice
Strâmtoarea Hormuz, un pasaj maritim îngust dintre Golful Persic și Golful Oman, este responsabilă pentru tranzitul a aproximativ 20-25% din consumul global de petrol. Blocarea acesteia, ca urmare a escaladării războiului din Iran, a dus la o creștere vertiginoasă a prețurilor la țiței, care au atins medii de peste 96 de dolari pe baril în a doua jumătate a anului 2026, potrivit analistului Muyu Xu de la Kpler. Comparativ, în primul trimestru al aceluiași an, prețul mediu era de 78 de dolari, iar în al doilea trimestru din 2025, de doar 66 de dolari.
Această explozie a prețurilor a generat un val de profituri uriașe pentru companiile care nu depind direct de tranzitul prin Hormuz – fie pentru că își extrag țițeiul din alte regiuni, fie pentru că dețin rafinării capabile să proceseze țiței alternativ. Iată cum au evoluat câștigurile marilor jucători:
Cine plătește factura? Consumatorii și economiile fragile
În timp ce aceste companii își umplu conturile, consumatorii obișnuiți simt din plin efectele. În Statele Unite, prețul mediu al benzinei a depășit 4 dolari pe galon (aproximativ 1,05 dolari pe litru), cu aproape 40% mai mult decât înainte de război, potrivit Asociației Americane de Automobile. În Marea Britanie, prețul benzinei a atins un nou record de 160,85 pence pe litru (2,17 dolari), iar motorina a depășit 180 de pence (2,43 dolari).
Economiștii de la EY avertizează că economia britanică s-ar putea contracta în 2027 dacă Strâmtoarea Hormuz nu va fi redeschisă până la jumătatea anului viitor. În același timp, indicele S&P 500 arată că sectorul energetic a înregistrat o creștere a câștigurilor de 135,3% față de anul precedent în al doilea trimestru al anului 2026 – cea mai mare dintre toate sectoarele, potrivit FactSet.
Reacția lui Donald Trump: „Fac prea mulți bani”
Președintele american Donald Trump a reacționat furios la aceste profituri record. Într-o declarație la Casa Albă, Trump a spus că ExxonMobil și Chevron „fac prea mulți bani pe baza unei penurii” și că ar trebui să returneze o parte din câștiguri publicului, reducând prețurile la pompă. „Când te uiți la o companie care a câștigat de 12 ori mai mult decât anul trecut, ar trebui să dea o parte înapoi publicului și să reducă prețul de consum”, a declarat Trump.
Cu toate acestea, criticii subliniază că Big Oil rămâne unul dintre cei mai puternici lobbyiști de la Washington, iar influența sa politică face puțin probabilă o intervenție drastică. În plus, multe dintre aceste companii au investit masiv în lobby și în campanii politice, ceea ce le permite să modeleze politicile energetice în favoarea lor.
Analiză: Cine câștigă cu adevărat de pe urma războiului?
Războiul din Iran și blocarea Strâmtorii Hormuz au creat o criză energetică globală, dar nu toți jucătorii sunt afectați în mod egal. Companiile petroliere occidentale, care își au majoritatea producției departe de zona de conflict, au reușit să profite de prețurile ridicate și de cererea crescută din partea țărilor care caută alternative la țițeiul din Orientul Mijlociu. În același timp, rafinăriile din Vest au beneficiat de marje mai mari, deoarece oferta de produse rafinate s-a redus din cauza întreruperilor exporturilor din regiune.
Pe de altă parte, țări precum Iranul însuși, dar și statele din Golf care depind de Hormuz, suferă pierderi uriașe. Economiile emergente, dependente de importurile de petrol, se confruntă cu o inflație galopantă și cu o criză a costului vieții. Astfel, profiturile record ale Big Oil nu fac decât să adâncească inegalitățile globale și să alimenteze nemulțumirea socială.
Concluzie
În timp ce războiul din Iran continuă să facă ravagii, iar Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă, marile companii petroliere își umplu buzunarele. Prețurile la pompă cresc, economiile se clatină, iar consumatorii plătesc factura. Rămâne de văzut dacă presiunile politice, inclusiv cele venite de la Casa Albă, vor reuși să schimbe ceva sau dacă Big Oil va continua să culeagă roadele haosului.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care crizele geopolitice pot fi transformate în oportunități de profit pentru marile corporații, în timp ce populația generală suportă costurile. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru a putea evalua corect impactul războaielor asupra economiei globale și pentru a cere transparență și responsabilitate din partea companiilor care beneficiază de pe urma suferinței altora.
