Protestatarii, îmbrăcați în culorile drapelului palestinian, au fluturat pancarte pe care scria „Libertate pentru Palestina” și „Opriți genocidul”. Au scandat lozinci împotriva politicilor Israelului, dar și împotriva compliciilor internaționale. „Nakba nu s-a încheiat în 1948. Continuă și astăzi, în Gaza, în Cisiordania, în taberele de refugiați”, a spus unul dintre organizatori, Fatima Ahmed, o activistă sud-africană de origine palestiniană. „Am ales acest loc pentru că ne amintește că colonialismul și apartheidul nu sunt doar povești din trecut – sunt realități care încă distrug vieți.”
Africa de Sud are o relație specială cu cauza palestiniană. După decenii de apartheid, sud-africanii știu prea bine ce înseamnă să fii oprimat de un regim care îți neagă drepturile fundamentale. De aceea, solidaritatea cu Palestina este atât de puternică aici. Guvernul sud-african a fost unul dintre cei mai vocali critici ai Israelului la Curtea Internațională de Justiție, acuzându-l de genocid. Iar protestele de stradă, ca acesta, sunt o extensie a acelei poziții oficiale.
Nakba, care înseamnă „catastrofă” în arabă, se referă la strămutarea a peste 700.000 de palestinieni în timpul creării statului Israel în 1948. În fiecare an, pe 15 mai, palestinienii și susținătorii lor din întreaga lume comemorează această zi. Anul acesta, însă, comemorarea a fost și mai încărcată de emoție, având în vedere că războiul din Gaza, declanșat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, a ucis peste 35.000 de palestinieni, potrivit autorităților locale. Mulți dintre cei uciși sunt femei și copii, iar infrastructura Gazei a fost aproape complet distrusă.
„Este o crimă împotriva umanității”, a declarat John Mbeki, un profesor de istorie care a participat la protest. „Ceea ce face Israelul în Gaza este exact ceea ce a făcut regimul apartheid aici: bombardarea cartierelor, uciderea civililor, negarea accesului la apă și hrană. Diferența este că acum avem telefoane mobile și rețele sociale pentru a documenta totul. Dar comunitatea internațională încă întoarce capul.”
Protestul a inclus și un moment de reculegere pentru victimele din Gaza, urmat de cântece tradiționale palestiniene. Participanții au format un lanț uman în jurul clădirii, simbolizând unitatea dintre lupta anti-colonială sud-africană și cea palestiniană. „Nelson Mandela a spus că libertatea noastră este incompletă fără libertatea palestinienilor”, a amintit o altă activistă, Thandi Ndlovu. „Astăzi, suntem aici pentru a onora acea moștenire.”
Evenimentul a fost organizat de mai multe grupuri, inclusiv Mișcarea de Solidaritate cu Palestina din Africa de Sud și Coaliția pentru Eliberarea Palestinei. Poliția a fost prezentă, dar nu a intervenit, iar protestul s-a desfășurat pașnic. Cu toate acestea, tensiunile sunt mari în Africa de Sud, unde dezbaterea despre Israel și Palestina este adesea polarizantă. Unii critici acuză guvernul că este prea dur cu Israelul, în timp ce alții spun că nu face suficient.
Dar pentru cei prezenți la Castelul Bunei Speranțe, mesajul este clar: Nakba nu este doar o amintire istorică, ci o realitate zilnică pentru milioane de palestinieni. „Nu vom tăcea până când Palestina va fi liberă”, au scandat ei, în timp ce soarele apunea peste Table Mountain. Clădirea colonială, martoră a atâtor nedreptăți, părea să asculte în tăcere.
De ce este important:
Acest protest nu este doar un eveniment local, ci face parte dintr-o mișcare globală de solidaritate cu Palestina, care capătă amploare pe măsură ce războiul din Gaza continuă. Alegerea celei mai vechi clădiri coloniale din Africa de Sud ca loc de desfășurare subliniază legătura dintre colonialismul istoric și opresiunea modernă. Pentru sud-africani, aceasta este o reamintire că lupta împotriva apartheidului nu s-a încheiat – ea s-a mutat doar în altă parte a lumii. În plus, demonstrația evidențiază rolul activ al societății civile sud-africane în presiunea asupra guvernului și a comunității internaționale pentru a acționa împotriva încălcărilor drepturilor omului. Într-o perioadă în care dezinformarea și propaganda sunt răspândite, astfel de acțiuni aduc în prim-plan vocea celor care suferă și cer dreptate.