În Turcia, orașul Istanbul a fost scena unor confruntări între protestatari și poliție, după ce autoritățile au închis drumurile din jurul Pieței Taksim pentru a permite desfășurarea marșurilor. Sute de muncitori au încercat să ajungă în piață, simbol al mișcării sindicale turcești, dar au fost întâmpinați de forțele de ordine. Confederația Europeană a Sindicatelor, care reprezintă 93 de organizații sindicale din 41 de țări europene, a declarat: „Oamenii muncii refuză să plătească prețul războiului lui Donald Trump în Orientul Mijlociu. Mitingurile de astăzi arată că muncitorii nu vor sta cu mâinile în sân în timp ce locurile lor de muncă și standardele de viață sunt distruse.”
În Filipine, liderul grupului sindical SENTRO, Josua Mata, a subliniat că „fiecare muncitor filipinez este acum conștient că situația de aici este profund legată de criza globală”. Renato Reyes, lider al grupului politic de stânga Bayan, a cerut „salarii mai mari și ajutoare economice, din cauza creșterilor fără precedent ale prețurilor la combustibili”. În Indonezia, Said Iqbal, președintele Confederației Sindicatelor Indoneziene, a atras atenția că „muncitorii trăiesc de la un salariu la altul”.
Cele mai mari demonstrații au avut loc în America de Sud, în special în Chile, Bolivia și Venezuela. În Argentina, muncitorii furioși au protestat joi în capitala Buenos Aires împotriva reformelor recente ale președintelui Javier Milei, care au desființat protecții ale muncii vechi de decenii. În Cuba, Ministerul de Externe a organizat o adunare joi, sfidând ceea ce a numit „agresiunile, amenințările, blocada intensificată și asediul energetic” ale Statelor Unite. Vineri, cubanezii sunt așteptați să marcheze Ziua Muncii cu un miting de masă și un marș în Havana.
În Franța, unde majoritatea oamenilor au zi liberă de 1 Mai, sindicatele au folosit sloganul „pâine, pace și libertate” și au cerut proteste în Paris și în alte orașe. Temerile legate de o recesiune globală planează asupra mitingurilor de Ziua Muncii, într-un moment în care inegalitatea veniturilor este în creștere. În Gaza, muncitorii palestinieni au anulat evenimentele de 1 Mai din cauza crizei economice provocate de războiul genocid al Israelului și a condițiilor precare de pe teren. Federația Generală a Sindicatelor din Palestina a declarat că aproximativ 550.000 de muncitori din Gaza și Cisiordania nu au niciun venit, iar situația este fără precedent.
Confederația Internațională a Sindicatelor a raportat că cel puțin patru directori generali ai marilor corporații au încasat anul trecut peste 100 de milioane de dolari fiecare în salarii și bonusuri, în timp ce mulți muncitori se confruntă cu posibile concedieri. Coalițiile pentru drepturile muncitorilor cer acțiuni urgente pentru a limita bogăția extremă. Ele doresc ca guvernele să impună taxe mai mari și mai echitabile pentru cei mai bogați și să limiteze salariile excesive ale directorilor.
Deși Ziua Muncii a început în Statele Unite, când muncitorii au protestat pentru o zi de lucru de opt ore în anii 1880, SUA nu consideră 1 Mai ca sărbătoare publică. Cu toate acestea, un grup umbrelă de organizații activiste și muncitorești, cunoscut sub numele de May Day Strong, a cerut proteste sub sloganul „muncitorii înaintea miliardarilor”. Sute de demonstrații și marșuri sunt planificate în toată America.
De ce este important:
Aceste proteste de Ziua Muncii nu sunt doar o tradiție anuală, ci un semnal de alarmă global. În contextul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, al creșterii prețurilor la energie și al inflației galopante, muncitorii din întreaga lume se confruntă cu o presiune economică fără precedent. Cererile lor pentru salarii mai mari, protecție socială și taxarea corectă a marilor averi reflectă o nemulțumire profundă față de inegalitatea tot mai mare. Evenimentele din Turcia, Filipine, Argentina sau Gaza arată că lupta pentru drepturile muncitorilor este strâns legată de pacea globală și de stabilitatea economică. Ignorarea acestor semnale ar putea duce la tulburări sociale și mai mari, iar liderii mondiali trebuie să asculte vocile celor care cer o distribuție mai echitabilă a resurselor.
