Contextul politic din Peru este unul extrem de fragil. Țara a trecut printr-o criză politică profundă în ultimii ani, cu mai mulți președinți demiși sau închiși, iar acum Keiko Fujimori, o figură controversată, revine la putere. Ea a promis o campanie dură împotriva criminalității, dar criticii spun că aceasta este doar o fațadă pentru a-și consolida puterea și a elimina oponenții. În discursul său de învestitură, Fujimori a declarat că „legea și ordinea vor fi restabilite” și că „nu va tolera haosul”. Cu toate acestea, pentru mulți peruani, aceste cuvinte sună a amenințare, amintind de metodele brutale ale tatălui său, care a condus țara cu o mână de fier în anii 1990.
Protestele au început încă de la anunțarea rezultatelor alegerilor, dar au escaladat odată cu ceremonia de învestitură. Forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc pentru a dispersa mulțimea, iar bilanțul provizoriu arată zeci de răniți și sute de arestați. Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat ferm acțiunile poliției, cerând o anchetă internațională. „Keiko Fujimori nu are legitimitate. Ea a furat alegerile și acum calcă în picioare democrația”, a declarat un lider al protestatarilor.
Keiko Fujimori, în vârstă de 49 de ani, a fost de două ori candidată la președinție și a pierdut la limită. De data aceasta, a câștigat cu un avans mic, dar contestat. Ea este cunoscută pentru implicarea în scandaluri de corupție, fiind chiar anchetată pentru spălare de bani. Cu toate acestea, a reușit să mobilizeze un electorat conservator, temător de creșterea criminalității și de instabilitatea economică. Promisiunile sale de a „curăța” țara de infractori au atras voturi, dar au și polarizat societatea.
Analiștii politici avertizează că mandatul lui Fujimori ar putea fi marcat de noi confruntări. „Peru se află la o răscruce. Fie va reveni la un regim autoritar, fie va găsi o cale de dialog. Deocamdată, semnele nu sunt bune”, a comentat un expert de la Universitatea din Lima. În plus, comunitatea internațională privește cu îngrijorare, mai ales că Statele Unite și Uniunea Europeană au cerut respectarea statului de drept.
Pe lângă protestele din stradă, există și o rezistență instituțională. Congresul, controlat de partidul lui Fujimori, a adoptat deja legi care limitează puterea justiției și a presei. Jurnaliștii independenți sunt hărțuiți, iar ONG-urile care monitorizează drepturile omului sunt acuzate de „ingerință străină”. Toate acestea amintesc de perioada întunecată a anilor '90, când Alberto Fujimori a dizolvat Congresul și a instaurat o dictatură civil-militară.
În ciuda promisiunilor de stabilitate, realitatea este că Peru este mai divizat ca niciodată. Economia, deși stabilă pe hârtie, nu reușește să reducă inegalitățile sociale. Sărăcia și lipsa de oportunități îi împing pe tineri în stradă, iar Fujimori pare să răspundă doar cu forță. „Nu avem nevoie de un nou dictator, avem nevoie de un președinte care să asculte poporul”, a strigat un manifestant în timp ce era dus de poliție.
De ce este important:
Evenimentele din Peru nu sunt doar o criză locală, ci un semnal de alarmă pentru întreaga Americă Latină. Ascensiunea lui Keiko Fujimori, în ciuda acuzațiilor de corupție și a legăturilor cu un regim autoritar, arată cât de fragilă poate fi democrația atunci când populația este dezamăgită de clasa politică. De asemenea, modul în care ea gestionează protestele și opoziția va stabili un precedent pentru alte țări din regiune. Dacă Peru alunecă din nou spre autoritarism, întreaga Americă Latină ar putea resimți efectele, într-un moment în care democrația este deja sub asediu în multe state. Este esențial ca comunitatea internațională să monitorizeze situația și să sprijine forțele democratice din Peru.
