Vizita lui al-Zaidi în Turcia a avut ca scop discutarea unor teme bilaterale de securitate, comerț, transport și gestionare a resurselor de apă, precum și a unui nou acord energetic. Aceasta a avut loc imediat după expirarea, pe 27 iulie, a acordului privind petrolul brut dintre Irak și Turcia, care din 1975 operaționaliza conducta Kirkuk-Ceyhan, prin care țițeiul irakian ajungea la terminalul turcesc de la Marea Mediterană, Ceyhan. În loc să reînnoiască acordul, Turcia a anunțat că dorește un nou cadru de cooperare energetică cu Irakul.
Erdogan a confirmat că al-Zaidi a oferit Turciei 1 milion de barili pe zi. „Da, este corect. Odată ce vom primi 1 milion de barili de petrol de la vecinul nostru Irak, acest lucru ne va satisface nevoile”, a spus el. „Semnificația acestui acord depășește simplele legături energetice”, a declarat Mehmet Celik, coordonator editorial al Daily Sabah, pentru Al Jazeera. „Turcia își diversifică sursele de energie, așa cum a făcut întotdeauna. Dar cu Irakul, există alte două dimensiuni: securitatea și proiectul drumului de dezvoltare.”
„Acesta nu este o alternativă la acordurile existente, ci mai degrabă o diversificare a surselor, în ceea ce privește Turcia”, a adăugat el, menționând că „situația din Hormuz a făcut ca propunerile Turciei privind rutele alternative de energie și comerț să devină mai atractive”. Lansarea războiului SUA-Israel împotriva Iranului în februarie și închiderea Strâmtorii Hormuz au crescut importanța Ankarei pentru Bagdad, care a presat autoritățile turce să reia exportul de petrol prin conducta Irak-Turcia, după ani de suspendare.
„Conexiunea pe trei niveluri dintre Turcia și Irak – securitate și apărare, energie și transport –, în timp ce crește interdependența, va întări și relațiile Turcia-Irak pe măsură ce situația regională devine mai complexă”, a spus Celik.
Relațiile dintre Turcia și Irak au fluctuat în ultimul deceniu, dar au rămas o prioritate, în special pentru Irak în ceea ce privește resursele de petrol și apă. Cea mai complicată problemă vizează securitatea, în special prezența forțelor turce pe teritoriul irakian pentru a lupta împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), pe care Turcia, SUA și Uniunea Europeană l-au desemnat drept grup „terorist”. Estimările militare sugerează că Turcia are aproximativ 50 de baze de diferite dimensiuni în nordul Irakului, în Erbil, Duhok și Ninive, găzduind aproximativ 5.000 de soldați și echipament militar.
La jumătatea anului 2025, PKK a anunțat dezarmarea ca parte a unui acord de pace cu Ankara pentru a pune capăt a 40 de ani de război împotriva statului, dar Turcia consideră prezența grupului armat în zonele muntoase din nordul Irakului o amenințare la securitatea națională. „Suntem în dialog strâns cu frații noștri irakieni pentru a ne asigura că procesul nostru de Turcie fără teroare și viziunea noastră de regiune fără teroare devin realitate”, a spus Erdogan în conferința de presă cu al-Zaidi.
Acordul energetic reprezintă un pas istoric, deoarece nu doar că asigură Turciei o sursă stabilă de petrol, dar și consolidează parteneriatul strategic dintre cele două țări într-un moment de tensiuni geopolitice regionale. Irakul, care se confruntă cu provocări interne și presiuni externe, vede în Turcia un partener cheie pentru exportul de petrol și pentru proiecte de infrastructură, cum ar fi Drumul de Dezvoltare, care leagă Golful Persic de Europa prin Turcia. De asemenea, acest acord reduce dependența Turciei de alte surse de energie și îi oferă o poziție mai puternică în negocierile regionale.
Pe de altă parte, există și riscuri. Prezența militară turcă în Irak rămâne un subiect sensibil, iar PKK, deși a anunțat dezarmarea, nu a dispărut complet. De asemenea, instabilitatea din Orientul Mijlociu, inclusiv conflictul dintre SUA și Israel cu Iranul, poate afecta fluxurile de petrol. Cu toate acestea, pentru moment, ambele părți par hotărâte să transforme această cooperare într-un pilon al stabilității regionale.
De ce este important:
Acest acord energetic dintre Turcia și Irak nu este doar o tranzacție comercială, ci un pivot geopolitic major. În contextul închiderii Strâmtorii Hormuz și al tensiunilor din Golf, Turcia devine o rută alternativă vitală pentru exporturile de petrol irakiene, reducând dependența de rutele tradiționale. Pentru România și Europa, acest lucru înseamnă o posibilă diversificare a surselor de aprovizionare cu energie, ceea ce poate stabiliza prețurile și poate reduce vulnerabilitatea la șocuri externe. În plus, cooperarea pe securitate între Ankara și Bagdad, inclusiv în lupta împotriva PKK, poate contribui la stabilitatea unei regiuni fragile, cu impact direct asupra securității energetice și a migrației. Este un semnal că, în ciuda crizelor, diplomația și interesele comune pot crea punți solide.
