„Ieri a fost o zi cu adevărat specială și de neuitat pentru mine. Mă simt mândră și profund recunoscătoare să devin cetățean australian”, a declarat Ramezanisadeh într-un comunicat. „După tot ce am trecut și toate provocările cu care ne-am confruntat, acest moment înseamnă mai mult decât pot exprima cuvintele”, a adăugat Pasandideh.
Cele două făceau parte dintr-un grup de șapte membre ale delegației iraniene care au cerut azil în Australia după ce au refuzat să cânte imnul. Refuzul lor a fost un ecou al mișcării „Femeie, Viață, Libertate”, care a cuprins Iranul după moartea lui Mahsa Amini în septembrie 2022. Amini, o tânără de 22 de ani, a murit în custodia poliției moralității pentru că purta hijabul „necorespunzător”. Protestele care au urmat au fost reprimate violent de regim, iar multe femei sportive au fost forțate să-și arate loialitatea față de regim prin gesturi publice.
Refuzul de a cânta imnul a fost considerat o rușine pentru liderii iranieni, dar a fost lăudat de președintele american Donald Trump. Cinci dintre cele șapte jucătoare s-au răzgândit și s-au întors în Iran, dar Pasandideh și Ramezanisadeh au rămas în Australia, unde au fost primite cu brațele deschise de clubul Brisbane Roar. Clubul le-a oferit antrenamente și sprijin, iar acum, cu cetățenia în buzunar, ele pot visa la o nouă viață.
„Ceea ce au trăit din februarie încoace este mai mult decât îndură majoritatea oamenilor într-o viață”, a declarat un purtător de cuvânt al Brisbane Roar. „Să le vedem ajungând în acest punct este ceva de care toată lumea de la Brisbane Roar este mândră să fi avut o mică contribuție. Queensland este acum casa lor. Dacă vor vreodată să îmbrace un tricou de antrenament și să iasă din nou cu noi, ușa le va rămâne mereu deschisă.”
Reporterii agenției AFP le-au văzut traversând granița în Iran din Turcia, purtând treningurile echipei naționale și cu părul acoperit. La scurt timp, președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris pe X că jucătoarele și echipa lor de suport sunt „copiii patriei și poporul Iranului îi îmbrățișează”. Întorcându-se, au „dezamăgit dușmanii [Iranului] și nu au cedat în fața înșelăciunii și intimidării elementelor anti-iraniene”, a adăugat el.
Contextul acestui protest este mult mai amplu. În Iran, femeile sunt supuse unor restricții severe, iar sportul feminin este adesea un câmp de luptă simbolic. Refuzul de a cânta imnul național a fost un act de curaj, având în vedere că regimul pedepsește aspru disidența. Cele două fotbaliste au ales să-și riște carierele și siguranța pentru a-și exprima solidaritatea cu mișcarea de protest.
Australia, o țară care a primit de-a lungul timpului numeroși refugiați și solicitanți de azil, a oferit un refugiu sigur pentru Pasandideh și Ramezanisadeh. Cetățenia australiană le oferă nu doar protecție, ci și oportunitatea de a-și continua carierele sportive într-un mediu liber și democratic.
„Suntem mândre să fim australience”, au spus ele, subliniind că noua lor identitate este o victorie personală și politică. Gestul lor a atras atenția internațională asupra situației femeilor în Iran și a demonstrat că sportul poate fi un vehicul puternic pentru schimbare socială.
În timp ce cinci dintre colegele lor s-au întors în Iran, probabil sub presiunea autorităților, Pasandideh și Ramezanisadeh au ales să rămână în Australia, unde pot trăi libere și fără teama de represalii. Povestea lor este un simbol al rezistenței și al speranței pentru toate femeile care luptă pentru drepturile lor în Iran și în întreaga lume.
De ce este important:
Acest caz evidențiază curajul femeilor iraniene de a sfida un regim represiv, chiar și în domeniul sportului, și arată cum azilul politic poate oferi o șansă la o viață demnă. De asemenea, subliniază rolul sportului ca platformă de protest și solidaritate internațională, atrăgând atenția asupra încălcărilor drepturilor omului în Iran. Povestea lor inspiră și demonstrează că lupta pentru libertate nu cunoaște frontiere.
