Putin a subliniat că Sarmat depășește cu mult capacitățile omologilor occidentali: „Este cea mai puternică rachetă din lume. Puterea focosului său este de peste patru ori mai mare decât orice echivalent occidental”. Liderul de la Kremlin a adăugat că racheta poate zbura pe o traiectorie suborbitală, având o rază de acțiune de peste 35.000 de kilometri (aproximativ 21.750 de mile), și că este capabilă să „penetreze toate sistemele existente și viitoare de apărare antirachetă”.
Dezvoltarea Sarmat a început în 2011, iar până acum se cunoștea un singur test reușit. În 2024, un test eșuat a dus la o explozie masivă, conform unor surse neoficiale. Denumită „Satan II” în Occident, această rachetă este menită să înlocuiască aproximativ 40 de rachete sovietice Voyevoda (cunoscute în NATO ca SS-18 Satan). Putin a afirmat că Sarmat este la fel de puternică precum Voyevoda, dar cu o precizie mult mai mare.
Testul are loc pe fondul prăbușirii arhitecturii de control al armamentului care a guvernat arsenalele nucleare ale Statelor Unite și Rusiei timp de decenii. Noul START, ultimul tratat rămas între cele două mari puteri nucleare, care limita numărul de focoase strategice și sisteme de livrare, a expirat în februarie, lăsând pentru prima dată în peste jumătate de secol cele mai mari arsenale nucleare fără constrângeri formale. Deși Moscova și Washingtonul au convenit să reia dialogul militar la nivel înalt după expirarea tratatului, nu există semne de progres către un acord succesor. Ambele părți s-au acuzat reciproc de nerespectarea prevederilor Noului START.
Președintele american Donald Trump a insistat ca orice nou tratat să includă și China, al cărei arsenal nuclear este în expansiune, dar rămâne considerabil mai mic decât cel al Rusiei sau al SUA. Trump a fost în mare parte tăcut cu privire la prelungirea Noului START înainte de expirarea acestuia.
Putin, aflat la putere din 2000, a supravegheat eforturile de modernizare a componentelor sovietice ale triadei nucleare rusești: desfășurarea a sute de noi rachete balistice intercontinentale terestre, lansarea de noi submarine nucleare și modernizarea bombardierelor nucleare. El a dezvăluit pentru prima dată Sarmat în 2018, alături de o serie de noi sisteme de armament, inclusiv vehiculul hipersonic Avangard, capabil să zboare de 27 de ori mai repede decât viteza sunetului.
Rusia a mai lansat recent noua rachetă balistică intermediară Oreshnik, capabilă să transporte focoase nucleare, și a folosit de două ori varianta convențională a acesteia pentru a lovi Ucraina, unde Moscova a declanșat o invazie în 2022. Raza de acțiune a Oreshnik, de până la 5.000 de kilometri (3.100 de mile), o face capabilă să atingă orice țintă din Europa.
Putin a anunțat, de asemenea, că Rusia se află în „fazele finale” de dezvoltare a dronei submarine nucleare Poseidon și a rachetei de croazieră Burevestnik, alimentată de reactoare atomice miniaturale. Aceste noi arme fac parte din răspunsul Rusiei la scutul antirachetă american, pe care Washingtonul l-a dezvoltat după retragerea din 2001 din Tratatul SUA-URSS din perioada Războiului Rece, care limita apărarea antirachetă.
Planificatorii militari ruși au temut că scutul american ar putea încuraja Washingtonul să lanseze o primă lovitură care să distrugă cea mai mare parte a arsenalului nuclear al Moscovei, iar apoi SUA să intercepteze puținele rachete rusești supraviețuitoare lansate ca ripostă. „Am fost forțați să ne gândim la asigurarea securității noastre strategice în fața noii realități și la necesitatea menținerii unui echilibru strategic al puterii și al parității”, a declarat Putin.
De ce este important:
Testul rachetei Sarmat nu este doar o demonstrație de forță, ci și un semnal clar că Rusia își consolidează capacitățile de descurajare nucleară într-un moment în care controlul armamentelor s-a prăbușit. Fără un tratat care să limiteze arsenalele, riscul unei curse a înarmărilor și al unei escaladări accidentale crește. Sarmat, prin rază și putere, poate schimba echilibrul strategic global, iar declarațiile lui Putin despre capacitatea de a penetra orice sistem antirachetă subminează încrederea în stabilitatea descurajării. În plus, dezvoltarea simultană a altor sisteme hipersonice și nucleare arată că Moscova investește masiv în modernizarea forțelor sale nucleare, ceea ce va influența politica de securitate a NATO și a Statelor Unite în următorii ani.
