Studiul, publicat de UIC, a folosit o metodă ingenioasă: date anonime de GPS de pe telefoanele mobile, pentru a urmări mișcările oamenilor între cartierele cu populație majoritar imigrantă și cele fără. Ce au descoperit cercetătorii? Că această circulație zilnică, acest du-te-vino care părea atât de banal, s-a prăbușit aproape imediat după ce Donald Trump a preluat mandatul pe 20 ianuarie 2025. Zvonurile despre raiduri iminente în Chicago au creat un val de panică, iar oamenii au început să stea acasă, să evite să iasă la cumpărături, să meargă la restaurant sau chiar la muncă. Nu era vorba doar de imigranții fără acte, ci de întreaga comunitate, care trăia cu teama că orice ieșire ar putea însemna o întâlnire fatală cu agenții ICE.
„Am observat o scădere de 9% a vizitelor la magazine și de 10% la restaurante, iar această tendință a persistat timp de aproximativ un an”, explică profesorul Matt Wilson, coautor al studiului, într-un interviu pentru NPR. „Și nu e ca și cum după un an lucrurile s-ar fi revenit. Comportamentul oamenilor s-a schimbat sistematic după 20 ianuarie 2025.” Wilson subliniază că orașul încă nu și-a revenit. Pentru micile afaceri, o scădere susținută de 10% a traficului de clienți timp de un an poate însemna falimentul. Și nu vorbim doar de afacerile din cartierele de imigranți, ci de toate magazinele și restaurantele care depindeau de acești consumatori.
Studiul spulberă un mit despre comunitățile de imigranți, spune Wilson. „Mulți oameni tratează comunitățile latino și unele comunități de imigranți ca și cum ar fi izolate, închise în ele însele. Dar realitatea este că aceste comunități sunt profund integrate în economia mai largă. Oamenii fac călătorii regulate în locuri îndepărtate din comitat, își fac cumpărăturile, muncesc, își duc copiii la școală. Ele sunt parte din țesătura economică a orașului.” Când aceste mișcări încetează, efectul se resimte peste tot.
Panica a fost palpabilă în zilele de după inaugurare. O chelneriță din Chicago, pe nume Caridad, care a cerut să-i fie ascuns numele de familie de teamă, a spus atunci pentru NPR: „Trebuie să merg la cumpărături, dar nu am mers. Și dacă ICE e acolo? Oamenii nu doar că sunt speriați, sunt în panică.” Această panică a fost alimentată de raidurile anunțate cu surle și trâmbițe, de imaginile cu agenți înarmați, de declarațiile oficialilor. Iar efectele s-au văzut imediat în statistici.
De atunci, administrația Trump a intensificat operațiunile de imigrație, rezultând în sute de mii de arestări la nivel național. Populația din centrele de detenție a atins un record de aproximativ 65.000 de persoane. Dar ceea ce este și mai îngrijorător este că, potrivit propriilor statistici ICE, aproximativ 70% dintre cei reținuți nu au nicio condamnare penală. Cu toate acestea, Casa Albă apără strategia agresivă. Purtătoarea de cuvânt Lauren Bis a declarat pentru NPR: „Eliminarea acestor criminali de pe străzi face comunitățile mai sigure pentru afaceriști și clienți. Aproape 70% dintre arestările ICE sunt de imigranți ilegali acuzați sau condamnați pentru o infracțiune în SUA.” O declarație care contrazice direct cifrele ICE, dar care pare să ignore și costul economic.
Studiul de la UIC se adaugă unui corp tot mai mare de cercetări care confirmă că operațiunile de aplicare a legii imigrației la scară largă trimit unde de șoc severe prin economiile locale. Un raport al Brookings Institution estimează o scădere de aproximativ 1,7 puncte procentuale a cheltuielilor de consum agregate în statele cu aplicare strictă. În Minneapolis, orașul estimează daune economice totale de aproape 700 de milioane de dolari din cauza raidurilor, iar micile afaceri au pierdut peste 81 de milioane de dolari în venituri doar în ianuarie. Aceste cifre nu sunt doar statistici reci; ele reprezintă afaceri închise, locuri de muncă pierdute, familii care nu își mai pot plăti facturile.
Ce ne spune acest studiu? În primul rând, că frica are un preț. Un preț pe care îl plătim cu toții, nu doar imigranții. Când o parte a populației este terorizată și se retrage din viața publică, economia întreagă suferă. În al doilea rând, că imigranții nu sunt o povară, ci o forță economică vitală. Ei nu doar muncesc, ci și consumă, creează locuri de muncă, aduc viață în cartiere. Izolarea lor forțată este o lovitură pentru toată lumea. Și în al treilea rând, că politicile publice trebuie să țină cont de aceste efecte colaterale. Nu poți să spui că vrei să „faci America mai sigură” dacă, în același timp, distrugi economia locală și arunci în aer coeziunea socială.
Chicago este un exemplu dureros. Un oraș cu o tradiție imensă de imigrație, care a fost transformat într-un câmp de bătălie politic. Iar oamenii de rând, indiferent de statutul lor, sunt cei care plătesc prețul. Studiul de la UIC ne arată că nu putem separa economia de umanitate. Fiecare decizie politică are consecințe concrete, măsurabile, iar aceste consecințe nu dispar doar pentru că le ignorăm. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor trage învățăminte din aceste cifre sau dacă vor continua să meargă pe același drum, cu aceleași rezultate dezastruoase.
De ce este important:
Acest studiu este crucial pentru că demonstrează, cu date concrete, că raidurile ICE nu afectează doar imigranții, ci întreaga economie locală. Pierderea a peste 1,26 miliarde de dolari în Chicago și a 107 milioane din taxe arată că frica și instabilitatea au un cost real, pe care îl suportăm cu toții. În plus, studiul spulberă mitul că imigranții sunt izolați, arătând că ei sunt profund integrați în economia largă. Aceste informații sunt esențiale pentru dezbaterea publică despre imigrație, pentru că aduc în prim-plan efectele economice ale politicilor punitive, nu doar aspectele securitare. În contextul în care administrația Trump continuă să justifice raidurile, aceste cifre oferă un contrapunct solid, bazat pe știință, care poate influența opinia publică și deciziile politice viitoare.
