„Fiecare act din viața comandantului Ramiro a fost marcat de fidelitatea sa absolută față de conducerea lui #Fidel și #Raúl, față de camarazii săi de luptă și față de Programul Moncada, a cărui esență dreaptă a apărat-o”, a scris Diaz-Canel. El a făcut referire la fundamentele ideologice ale revoluției cubaneze, numite după atacul eșuat din 1953 asupra cazărmii Moncada, în încercarea de a-l răsturna pe atunci liderul Fulgencio Batista. Valdes a participat la acel atac alături de Fidel Castro și a fost ulterior un lider militar, luptând alături de argentinianul Ernesto „Che” Guevara, înainte de căderea lui Batista în 1958.
A devenit apoi un membru de top al Partidului Comunist Cubanez, singurul partid politic al țării, și a ocupat de două ori funcția de ministru de interne și o dată pe cea de vicepreședinte. În timpul mandatului său guvernamental, a contribuit la înființarea notoriului serviciu de informații de stat G2, care a urmat îndeaproape modelul KGB-ului sovietic, monitorizând și reprimând disidența internă, în timp ce urmărea presupușii dușmani din afara țării. G2 a devenit un simbol al represiunii, iar Valdes a fost considerat creierul din spatele acestui sistem.
Anunțul morții sale vine la doar câteva zile după ce Partidul Comunist Cubanez a aprobat o serie de măsuri de piață liberă, reprezentând cea mai mare reformă a strategiei economice a țării de la revoluție. Măsurile vizează descentralizarea economiei de stat, creând mai mult spațiu pentru afaceri private, importuri și exporturi fără intermedierea statului și angajarea liberă a personalului. Pachetul permite, de asemenea, autorizarea băncilor private și a investițiilor cubanezilor din străinătate. Diaz-Canel a apărat planul, care a fost susținut de Raul Castro, afirmând că obstacolele interne, precum și presiunile externe, sunt de vină pentru situația economică dificilă a insulei.
Această situație s-a agravat pe fondul blocadei de combustibil impuse de administrația președintelui american Donald Trump, care a amenințat în mod repetat cu intervenția militară pentru a răsturna guvernul comunist. Deși Valdes nu mai era activ în prim-planul politicii în ultimii ani, moștenirea sa rămâne controversată: pentru unii, el este un erou al revoluției care a apărat suveranitatea Cubei; pentru alții, este arhitectul unui regim represiv care a înăbușit orice disidență.
Ramiro Valdes s-a născut în 1930 într-o familie modestă și s-a alăturat mișcării revoluționare de tânăr. A fost unul dintre puținii supraviețuitori ai atacului de la Moncada și a petrecut ani în închisoare alături de Fidel Castro. După eliberare, a fost exilat în Mexic, unde a ajutat la organizarea expediției cu iahtul Granma, care a adus revoluționarii înapoi în Cuba în 1956. În timpul războiului de gherilă, a condus coloane militare și a fost rănit de mai multe ori. După victoria revoluției, a fost numit șef al poliției secrete și a jucat un rol crucial în consolidarea puterii lui Castro.
Valdes a fost, de asemenea, un apropiat al Uniunii Sovietice și a călătorit frecvent la Moscova pentru a coordona cooperarea în domeniul securității. Sub conducerea sa, G2 a devenit unul dintre cele mai eficiente servicii de informații din America Latină, dar și un instrument de represiune internă. După prăbușirea URSS, Cuba a intrat într-o criză economică profundă, iar Valdes a fost unul dintre susținătorii menținerii liniei dure. Cu toate acestea, în ultimii ani, el a fost mai puțin vizibil, iar sănătatea sa s-a deteriorat.
Moartea sa marchează sfârșitul unei ere. Odată cu dispariția lui Valdes, doar câțiva veterani ai revoluției mai sunt în viață, iar generația care a condus Cuba timp de șase decenii se estompează. În același timp, țara se confruntă cu provocări economice uriașe și cu o presiune internațională crescândă. Reformele recente ar putea semnala o deschidere, dar rămâne de văzut dacă ele vor reuși să salveze economia fără a submina controlul partidului.
De ce este important:
Moartea lui Ramiro Valdes nu este doar un eveniment biografic, ci un simbol al tranziției istorice prin care trece Cuba. El a fost ultimul pilon al vechii gărzi revoluționare, iar dispariția sa lasă un vid de autoritate morală și politică. În contextul reformelor economice și al tensiunilor cu SUA, Cuba încearcă să-și redefinească identitatea. Valdes reprezintă amintirea unei epoci de rezistență și represiune, iar moștenirea sa va fi dezbătută mult timp de acum înainte. Pentru înțelegerea Cubei de azi, este esențial să cunoaștem figurile care au modelat-o, iar Ramiro Valdes a fost una dintre cele mai influente.
