Raportul Global privind crizele alimentare (GRFC) 2026, elaborat de o coaliție de 18 parteneri umanitari și de dezvoltare, aduce o imagine alarmantă a stării securității alimentare în lume: în 2025, aproape 266 de milioane de persoane din 47 de țări și teritorii afectate de crize alimentare au experimentat insecuritate alimentară acută – o proporție de 22,9% din populația analizată, o creștere marginală față de 22,7% în 2024, dar aproape dublă față de 11,3% înregistrat în 2016. În termeni absoluti, numărul persoanelor afectate a crescut de la 108 de milioane în 2016 la 265,7 milioane în 2025, având un vârf de 281,6 milioane în 2023. Scăderea ușoară a procentajului față de anul anterior nu reflectă o ameliorare reală, ci o reducere a numărului de țări analizate – de la 53 la 47 – ceea ce maschează o persistenta și aprofundare a crizei.
Cel mai grav aspect al raportului este confirmarea oficială a famă în două regiuni în 2025: părți din Banda Gaza și Sudan. Este prima oară din începutul raportării formale prin sistemul IPC (Integrated Food Security Phase Classification) că famă – clasificarea cea mai extremă, faza 5 – a fost confirmată simultan în două locații. În Banda Gaza, 640.700 de persoane, adică 32% din populația locală, au trăit în condiții de famă – cea mai mare parte din populația mondială afectată în acest mod. Sudan a urmat cu 637.200 de persoane (1% din populația sa), iar riscul de famă a rămas activ în alte zone ale Gazei, Sudanului și Sudanului de Sud, cu proiecții care se extind în 2026.
În afara famă, 1,4 milioane de persoane din șase țări și teritorii au fost clasate în faza 5 („condiții catastrofice”), o creștere de peste nouă ori față de 2016. Printre ele: Sudanul de Sud (83.500 persoane, 1% din populație), Yemen (41.200, 0,1%), Haiti (8.400, 0,1%) și Mali (2.600, 0,01%). De asemenea, peste 39 de milioane de persoane din 32 de țări au fost în faza 4 (condiții de urgență), reprezentând 3,8% din populația analizată – o creștere marginală față de anul anterior.
Conflictul și violența au fost determinanții primarii ai insecurității alimentare acută în 19 de țări, afectând 147,4 milioane de persoane – mai mult decât jumătate din totalul celor confrontați cu foame acută globală. Extremele meteorologice au fost cauza principală în 16 de țări (87,5 milioane de persoane), iar șocurile economice în 12 de țări (29,8 milioane de persoane). Această structură subliniază o realitate dureroasă: foamea nu este doar o problemă de producere sau distribuție a alimentelor, ci o consecvență directă a instabilității politice, a războiului și a colapsului sistemelor de stat.
O tendință înquietă este declinul financiarului umanitar și de dezvoltare în zonele afectate de crize alimentare. În 2025, finanțările au căzut la nivelele din 2016-2017, perioadă în care criza era mai puțin vizibilă, dar deja în expansie. Acest declin apare în momentul în care nevoile sunt mai mari decât niciodată, iar sistemul global de răspuns la crize este subfinanțat, fragmentat și lipsit de strategii de prevenție la termen lung.
Raportul acordă atenție deosebită crizei nutriționale la copii și femei sănătoase. În 2025, 35,5 milioane de copii din 23 de țări au suferit de malnutriție acută, inclusiv sub 10 milioane cu malnutriție acută severă – forma cea mai pericolosă pentru viață. Alte 25,7 milioane de copii au avut malnutriție acută moderată. De asemenea, 9,2 milioane de femei sănătoase și care alăptau au fost malnutriționate acut în 21 de țări cu date disponibile – un indicator grav al riscului intergenerațional, unde malnutriția mamii afectează dezvoltarea copilului încă de la conceptie.
Numărul persoanelor deplasate forțat în 46 de țări analizate a scăzut ușor la 85,1 milioane în 2025, dar această reducere este în mare parte datorată schimbărilor în metodologie și nu unei ameliorări reale. Din ele, 62,6 milioane au fost deplasate interne în 34 de țări, iar 22,5 milioane au fost refugiați sau cerători de azil în 44 de țări. Deplasarea forțată rămâne un factor critic de aggravare a foamei: pierde accesul la terenuri agricole, piațe locale, servicii de sănătate și ajutor umanitar.
În concluzie, raportul avertizează că, fără o acțiune sostenută și structurată pentru a adresa cauzele de bază ale foamei – conflictele, instabilitatea economică, schimbările climatice și colapsul sistemelor de guvernanță – cele mai fragile țări vor continua să suporte o parte disproporțională din încărcătura globală a foamei, cel puțin până în 2026 și probabil mai mult. Riscul de disrupie globală a piețelor agricole și alimentare, amplificat de escalada conflictelor din Mijlociul Est, face ca criza să nu mai fie doar regională, ci să aibă implicații globale – afectând prețurile, disponibilitatea și accesul la alimente chiar și în țări care nu sunt direct implicate în conflicte.
Acest raport nu este doar o statistică: este un semnal de alarmă. Foamea în 2025 nu este o tragedie inevitabilă, ci o alegere colectivă – sau lipsa ei. Alegerea de a finança războiul în loc de agricultură, de a ignora avertisferile climatice în loc de a investi în reziliență, de a tăia ajutorul umanitar în momentul de cele mai mari nevoi. Dacă nu vom schimba cursul, numerele din acest raport vor deveni doar începutul unei noi eră de inegalitate globală, unde foamea nu este o excepție, ci o regulă.
Raportul Global privind criza alimentară avertizează: malnutriția și riscul de famă cresc în 2025, determinate de conflicte și colapsul financiar
