Mladic, cunoscut drept „măcelarul din Bosnia”, a murit pe 27 august, la vârsta de 84 de ani, în timp ce executa o sentință pe viață pentru genocid, crime de război și crime împotriva umanității comise în perioada 1992-1995. Trupul său a fost adus în Serbia cu un avion guvernamental săptămâna trecută, o decizie care a provocat critici dure din partea familiilor victimelor, a organizațiilor societății civile și a comunității internaționale. Sicriul, învelit în drapelul sârb, a fost depus la Biserica Sfântul Luca, aproape de cimitir, unde sute de oameni au așteptat ore întregi pentru a-i aduce un ultim omagiu. Slujba religioasă principală a fost oficiată de patriarhul Porfirije, capul Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar la ceremonie au participat figuri ale opoziției sârbe, foști și actuali oficiali ai Republika Srpska, politicieni pro-sârbi din Muntenegru și ambasadorul Rusiei la Belgrad, Alexandar Botsan-Kharchenko.
Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, care încearcă să mențină relații bune atât cu Occidentul, cât și cu Rusia, nu a participat personal la înmormântare, dar a susținut public ceea ce a numit o „înmormântare demnă”. Fiul său, Danilo, a fost însă prezent la ceremonie, iar familia Mladic a mulțumit public președintelui pentru sprijinul acordat. Poliția a blocat zonele din oraș unde se aflau biserica și cimitirul, iar atmosfera a fost una tensionată, cu mulți susținători ai fostului general care îl consideră un erou național, în ciuda verdictelor definitive ale tribunalelor internaționale.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a anulat o vizită oficială la Belgrad, declarând că „glorificarea din jurul morții sale este incompatibilă cu valorile pe care se construiește calea europeană”. Ea a adăugat că modul în care Mladic este tratat în Serbia amintește Europei de „paginile cele mai întunecate ale istoriei noastre recente”. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat, de asemenea, împotriva acțiunilor care glorifică criminalii de război condamnați. Organizațiile societății civile din Serbia au protestat împotriva deciziei de a acorda onoruri militare lui Mladic, considerând-o o palmă peste obraz pentru victime și supraviețuitori.
Sociologul Marko Oljaca, de la Belgrad, a declarat pentru Al Jazeera că, deși președintele Vucic nu a participat la înmormântare, el a mobilizat o întreagă mașinărie care mitologizează și umanizează figura lui Mladic, negând și relativizând crimele sale. „Este laș, dar faptul că este laș nu înseamnă că nu este periculos”, a spus Oljaca. Această analiză subliniază o realitate dureroasă: moștenirea lui Mladic continuă să dividă societatea sârbă și să alimenteze tensiunile în regiune, chiar și la 30 de ani de la sfârșitul războiului.
Mladic a fost unul dintre cei mai cunoscuți și mai notorii comandanți militari ai războaielor care au urmat destrămarea Iugoslaviei. Cea mai infamă parte a moștenirii sale este legată de genocidul de la Srebrenica, din estul Bosniei și Herțegovinei, aproape de granița cu Serbia. În iulie 1995, forțele sârbe bosniace sub comanda sa au cucerit Srebrenica, deși ONU declarase municipalitatea „zonă sigură”. După căderea enclavei, forțele lui Mladic au ucis peste 8.000 de bărbați și băieți bosniaci, într-una dintre cele mai grave crime comise în Europa de la al Doilea Război Mondial, o atrocitate calificată drept genocid de un tribunal al ONU. Unii civili au fost capturați și executați în locuri din și din jurul Srebrenicii, alții au fost uciși după ce au încercat să fugă prin păduri spre teritoriul controlat de Armata Republicii Bosnia și Herțegovina. Rămășițele victimelor au fost găsite în numeroase gropi comune, iar multe victime au fost identificate abia după ani de la război. Încă se caută rămășițele a aproximativ 1.000 de victime.
Mladic s-a născut în satul Bozanovici, lângă Kalinovik, la aproximativ 40 de kilometri sud de Sarajevo. Și-a început cariera militară în Armata Populară Iugoslavă și a urcat treptat în structura de comandă. Când Bosnia și Herțegovina și-a declarat independența față de Iugoslavia, în primăvara anului 1992, după Slovenia și Croația, sârbii bosniaci și-au stabilit propriile structuri politice și militare și au proclamat Republika Srpska, care acoperea aproximativ jumătate din teritoriul Bosniei și Herțegovinei. În următorii trei ani și jumătate, Mladic a încercat să cucerească părți din Bosnia și Herțegovina controlate de Armata Republicii, inclusiv capitala Sarajevo. Forțele sale nu au reușit să obțină câștiguri teritoriale majore, dar au comis numeroase crime în toată țara.
Înainte de arestarea sa din mai 2011, în satul Lazarevo, lângă Zrenjanin, la aproximativ 80 de kilometri nord-est de Belgrad, Mladic s-a ascuns aproape 16 ani în Serbia. A fost unul dintre cei mai căutați fugari din Europa, acuzat de crime de război. După arestare, a fost extrădat la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, unde a fost condamnat la închisoare pe viață. Deși condamnările sale au fost definitive, Mladic a continuat să se bucure de sprijin în rândul unor părți ale publicului și cercurilor politice din Serbia și Bosnia și Herțegovina.
În mai 2024, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care declară 11 iulie Ziua Internațională de Reflecție și Comemorare a Genocidului de la Srebrenica din 1995. Rezoluția își propune să păstreze memoria victimelor și să promoveze o cultură a comemorării, reafirmând importanța confruntării cu negarea genocidului și prevenirea recurenței unor astfel de crime. Înmormântarea lui Mladic, cu onoruri militare și participarea unor oficiali, contrastează puternic cu aceste eforturi internaționale de a condamna crimele și de a onora victimele.
De ce este important:
Această înmormântare nu este doar un eveniment local, ci un test crucial pentru valorile democratice și pentru procesul de reconciliere în Balcani. Faptul că un criminal de război condamnat pentru genocid este tratat ca un erou național, cu onoruri militare și sprijin politic, trimite un mesaj periculos: că crimele de război pot fi relativizate sau chiar negate, iar victimele sunt din nou umilite. Acest lucru subminează eforturile de construire a păcii și de justiție tranzițională în regiune, afectează relațiile dintre Serbia și Bosnia și Herțegovina și pune sub semnul întrebării angajamentul Serbiei față de valorile europene. Într-un moment în care Europa se confruntă cu resurgența naționalismului și a revizionismului istoric, reacția comunității internaționale și a societății civile este esențială pentru a preveni repetarea unor astfel de atrocități și pentru a asigura că memoria victimelor este respectată, iar lecțiile istoriei nu sunt uitate.
