Totul a început într-o zonă rezidențială din districtul Dniprovskyi. Conform surselor oficiale și a presei locale, ofițeri ai SBU au arestat pe Stepan Kaplunov, vicecomandant al Corpului Voluntarilor Ruși (RVC), o formațiune compusă din ruși care luptă împotriva Moscovei, subordonată direct HUR. Motivul invocat de SBU: prevenirea unui „act terorist” organizat de FSB-ul rusesc. Dar narativa se prăbușește repede. Procuratura Generală a confirmat că, în timpul percheziției, „un grup de indivizi a efectuat un atac armat asupra grupului operațional-cercetător al SBU”, încercând să oprească acțiunile de investigație și blocând trecerea mașinilor poliției. Atacatorii, conform mass-media, erau ofițeri ai HUR.
Comandantul unității speciale „Timur” din HUR, vorbind la Radio Liberty, a inversat vinovăția: SBU ar fi răpit pe Kaplunov „în plină zi” și ar fi deschis focul primul asupra ofițerilor HUR prezenți la loc. Avocatul lui Kaplunov, Taras Borovskyi, a detaliat pentru Ukrainska Pravda bilanțul: un ofițer HUR rănit la picior, grav, un al doilea în stare critică, un al treilea ușor rănit. Kaplunov, rus etnic, refugiat în Ucraina după anexarea Crimeei din 2014, veteran al armatei ucrainene, înscris de Moscova pe lista „teroriștilor și extremiștilor”, a declarat joi la Radio NV că a fost abductat și interogat sub suspiciunea contactelor cu FSB.
Reacția președintelui a fost rapidă, dar și revelatoare. Zelensky a anunțat că a vorbit cu Procurorul General Ruslan Kravchenko, care investighează împreună cu Biroul de Stat de Investigări. „Trebuie să existe răspundere – inclusiv decizii de personal ale șefilor serviciilor de securitate cu privire la persoanele implicate – și investigații interne trebuie efectuate în ambele agenții”, a scris pe Telegram. Și a adăugat o linie roșie clară: „Aici, în Ucraina, singura dată când se poate trage este în ocupanții ruși în apărarea țării. Statul nostru nu va tolera niciun alt tip de șutout ca pe ceva permisibil.” Consecința imediată: demiterea lui Oleg Khramov, șef al Departamentului SBU pentru Protecția Secretelor de Stat.
Dar Kyrylo Budanov, șef al Administrației Președințiale și fost lider al HUR, a mers mai departe, cerând o „investigare cuprinzătoare și imparțială” și avertizând: „Nimeni nu are dreptul să rapească militari cu impunitate, să tragă pe străzile noastre, să dea și să execute ordine criminale.” Fraza „ordine criminale” sugerează că șutoutul nu a fost un accident, ci rezultatul unor directive de la nivel înalt.
Incidentul nu este izolat. Vine în mijlocul unei reconfigurări masive a aparatului de securitate. Ianuarie: Vasyl Maliuk, șeful SBU, mutat pe misiuni de război direct contra Rusiei. Zelensky numește pe Budanov șef al Cabinetului Președințial și pe Oleh Ivashchenko, șeful Serviciului de Informații Externe, la conducerea HUR. Iulie: demiterea generalului Oleksandr Syrskii de la șefia Statului Major General, înlocuit de Mykhailo Drapatyi, după șase zile de proteste la Kiev provocate de demiterea ministrului Apărării Mykhailo Fedorov, care se ciocnise cu Syrskii.
Un raport al Carnegie Politika (centrul Carnegie Russia Eurasia din Berlin) analizează această „reșufelare” ca pe un „efort deliberat de a întări coordonarea politică a instituțiilor care controlează puterea coercitivă”. Schimbările urmează după ce investigațiile anticorupție au ajuns din nou la figuri de top din jurul președintelui, revigorând tensiunile între Administrația Președințială și instituțiile independente anticorupție. Raportul avertizează: „Rămâne de văzut dacă acest lucru se va traduce în presiune renovată asupra Biroului Național Anticorupție (NABU), dar schimbările de personal întăresc clar capacitatea Administrației Președințiale de a modela relația dintre serviciile de securitate și arhitectura de aplicare a legii a Ucrainei.”
Contextul este esențial. Noiembrie trecut: un scandal de corupție uriaș implicând partenerul de afaceri al lui Zelensky, aliați politici și o rețea care a profitat de un monopol nuclear, dezvăluit prin înregistrări audio-video de NABU și Parchetului Anticorupție Specializat (SAPO) – mită și comisioane de zeci de milioane de dolari. Zelensky, ales în 2019 pe platforma anticorupție, a încercat în iulie să limiteze autonomia acestor agenții după ce au deschis dosare împotriva aliaților săi. A reculat după proteste masive.
Acum, șutoutul dintre HUR și SBU arată că lupta pentru putere și control a ajuns pe stradă. Corpul Voluntarilor Ruși (RVC), alături de Legiunea „Libertatea Rusiei”, sunt forțe proxy esențiale pentru operațiunile HUR în Rusia – sabotaje, razboiuri, război psihologic. Arestarea vicecomandantului lor de către SBU, sub pretext de legături cu FSB, arată o lipsă totală de încredere între cele două agenții. Sau, mai grav, o încercare a SBU de a-și extinde sfera de influență asupra activităților exterioare, tradițional domeniul HUR.
Pentru un stat în război, o astfel de fractură este mortală. Informațiile trebuie să curgă liber între informațiile externe și contraspionajul intern. Dacă HUR și SBU se consideră reciproc amenințări, ruseștii câștigă fără să tragă un glonț. Serviciile rusești (FSB, GRU) sunt maștri în exploatarea diviziunilor interne – operațiuni de dezinformare, recrutare de agenți dubli, provocări. Un conflict deschis între Kiev și Kiev este scenariul visat de Moscova.
Zelensky încearcă să impună ordinea prin demiteri și investigații, dar problema este structurală. Ucraina a moștenit de la URSS un aparat de securitate fragmentat, competitiv, opac. Reformarea sa a fost lentă, politizată, sabotată de interese de clană. Războiul a accelerat necesitatea unității, dar a creat și noi centre de putere – oligarhii armate, grupurile de voluntari, unitățile speciale cu loialități personale față de comandanți, nu față de stat.
Cazul Kaplunov este emblematic: un rus care luptă pentru Ucraina, arestat de serviciul ucrainean de securitate interna, apărat cu arme de serviciul ucrainean de informații externe. Cine are dreptate? Poate nimeni. Poate amândoi. Singura certitudine: pe străzile Kievului au răsunat gloanțe ucrainene împotriva ucrainenilor. Și acest lucru, în al treilea an de război total, este un semnal de alarmă pe care nici o demitere nu poate stinge.
De ce este important:
Acest incident nu este un simplu conflict de competență, ci un simptom al unei crize profunde de guvernanță a securității naționale în timpul războiului. Fractura dintre HUR și SBU compromite eficiența informațională, expune Ucraina la operațiunile rusești de penetrare și dezinformare, și subminează încrederea publică și a partenerilor occidentali în capacitatea statului de a controla propriile forțe armate. Rezolvarea crizei necesită nu doar sancțiuni disciplinare, ci o reformă structurală clară a arhitecturii de securitate, sub control civil democratic și cu delimitări precise de atribuții, altfel Ucraina riscă să piardă războiului informațional și intern înainte de a-l pierde pe front.
