Anarhia și brutalitatea genocidului perpetrat de SUA și Israel în Gaza s-au extins acum către alte regiuni ale lumii. Asistăm, cu îngrijorare, la un război declarat împotriva umanității însăși. Această afirmație ar putea părea hiperbolică pentru unii observatori, însă realitatea dură de pe teren demonstrează contrariul. Ceea ce se desfășoară în prezent la nivel global nu reprezintă o simplă serie de evenimente sau crize izolate, ci un asalt coordonat, dus prin forța brută împotriva sistemelor internaționale care susțin și protejează umanitatea. Scopul final urmărit este instaurarea unei noi ordini mondiale care nu doar că practică în tăcere principiul „dreptul celui mai puternic”, ci îl proclamă cu mândrie și îl impune prin violență.
Cu toate acestea, nu putem înțelege acest moment istoric crucial fără a recunoaște că Palestina – atât ca loc geografic, cât și ca simbol al luptei pentru dreptate – a devenit epicentrul acestei transformări globale. Deși încetarea focului din octombrie în Gaza a oferit o oarecare alinare în fața bombardamentelor zilnice în covor, a tirurilor de artilerie, a atacurilor cu drone și a focului precis al lunetiștilor, violența letală continuă să se abată asupra palestinienilor din cer. În încălcarea flagrantă a acordurilor existente, regimul de la Tel Aviv continuă să restricționeze sever intrarea ajutoarelor umanitare și a alimentelor în fâșia Gaza, menținând populația într-o stare de asediu și foamete provocată artificial.
Armata israeliană a divizat Gaza în două sectoare prin așa-numita „Linie Galbenă”, care traversează teritoriul de la nord la sud, delimitând mai mult de 50% din teritoriul Gaza-ului de dinaintea genocidului. Deși este prezentată ca o măsură temporară, această linie funcționează în realitate ca un mecanism de reorganizare demografică permanentă, având ca scop modificarea structurii populației și confiscarea pământului. Această violență cotidiană nu este incidentală sau accidentală în raport cu aranjamentul de după încetarea focului – ea este structurală și intrinsecă acestuia. Prin urmare, trebuie să fim preciși în definirea acestui aranjament: este o nouă fază a genocidului, una care permite regimului israelian să își schimbe tactica, permițând în același timp statelor terțe să pretindă progres diplomatic, în timp ce realitatea de bază pentru palestinienii din Gaza rămâne în mare parte neschimbată și tragică.
Fără îndoială, acest moment reprezintă apogeul planului regimului israelian de a da viață conceptului de „Israel Mare” – un proiect biblic expansionist care prevede extinderea granițelor Israelului până în Iordania, Liban, Irak și părți din Arabia Saudită. Distrugerea sistematică a Gaza, anexarea unor porțiuni mari din Cisiordania, invazia sudului Libanului și, mai recent, bombardarea Iranului pregătesc terenul pentru actualizarea și punerea în practică a acestui plan grandios și periculos. Cu puține consecințe și o opoziție minimă, în ciuda călcării în picioare a dreptului internațional, regimul israelian își dă seama acum că are mai multă libertate de acțiune decât și-ar fi putut imagina vreodată, putând acționa după bunul plac și lua ceea ce dorește.
Totuși, niciunul dintre aceste evenimente nu poate fi înțeles izolat de ceea ce le-a făcut posibile: aproape opt decenii de sprijin diplomatic, financiar și militar fără precedent acordat regimului israelian de către Statele Unite și statele europene. Această refuz repetată de a trage la răspundere Israelul continuă chiar și în momentul în care guvernul de la Tel Aviv distruge fațada așa-numitei „ordini bazate pe reguli” a lumii. Una dintre cele mai dure iterații ale acestei dinamici a venit în noiembrie, când Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2803, care a susținut planul în 20 de puncte al președintelui american Donald Trump pentru Gaza, inclusiv crearea „Consiliului Păcii”. Această rezoluție a fost impusă prin presiuni politice și coerciție extraordinare. Ea mandatează controlul administrativ străin asupra populației palestiniene din Gaza, fără nicio referire la genocid sau crime de război și fără mecanisme reale de responsabilitate. Este, în efect, o rezoluție care spală impunitatea prin mecanismele multilateralismului internațional.
De atunci, administrația Trump a făcut clar că intenționează ca „Consiliul Păcii” să fie un proiect global – unul care încearcă să deplaseze ONU și să înlocuiască guvernanța multilaterală cu o structură care răspunde exclusiv în fața Washingtonului. Este evident că pentru Trump, Gaza este doar locul unde acest proiect va începe, dar nu și unde se va încheia. Am văzut deja răspândirea acestui model: atacul ilegal asupra suveranității Venezuelei și răpirea președintelui său; intensificarea blocadei asupra Cubei și înfometarea sa deliberată; războiul ilegal SUA-Israel împotriva Iranului, care primește în continuare acoperire diplomatică din partea multor state occidentale; asaltul Israelului asupra Libanului, având ca scop reocuparea unor părți din teritoriul său.
Simultan, asistăm la ascensiunea companiilor de inteligență artificială care au fost implicate în genocidul din Gaza și a căror tehnologie este acum implementată de Agenția pentru Imigrare și Control Vamal (ICE) pe străzile orașelor americane. Vedem sectorul de securitate privată, industria supravegherii și complexul militar-industrial – ale căror profituri au atins apogeul în timpul genocidului și se ridică din nou în timpul războiului cu Iranul – extinzându-se prin conflict și găsind noi piețe, noi laboratoare și noi populații pe care să își testeze produsele letale.
Acesta este un moment profund, nu doar pentru regiune, ci și pentru restul lumii. Comentariile lui Trump despre Spania, după refuzul premierului Pedro Sanchez de a permite SUA să își folosească bazele militare pentru a efectua lovituri asupra Iranului, demonstrează acest lucru în mod excelent. El a declarat: „Spania a spus că nu ne putem folosi bazele. Și e în regulă. Am putea folosi baza lor dacă vrem. Am putea doar zbura și să o folosim.” Aceasta nu trebuie respinsă ca simplă retorică trumpiană; ar trebui să fie un avertisment pentru toate națiunile suverane. Capitularea sau apariția sub forma acordurilor de acces la porturi și spațiu aerian și tratatele de cooperare în apărare nu vor proteja națiunile suverane de pericol – dimpotrivă. Astfel de angajamente le leagă de mașinăria de război a SUA și Israelului, făcând suveranitatea condiționată de interesele acestora. Este un model pe care multe țări îl cunosc prea bine. Ceea ce este clar acum este că ceea ce a început în Gaza continuă în alte părți ale lumii. Mașinăria de război genocidă SUA-Israel se extinde, iar făcând acest lucru, poartă un război împotriva umanității însăși.
Războiul SUA-Israel împotriva umanității: De la Gaza la o nouă ordine globală a forței
