Povestea începe exact cum te-ai aștepta: o dramatizare cinematografică a textului original, în care tatăl lui Fox McCloud este trădat de un aliat și aruncat în ghearele maleficului Dr. Andross. Trei ani mai târziu, Fox preia comanda trupei de mercenari a tatălui său și pornește într-o misiune de răzbunare. Fiecare briefing de misiune a fost refăcut, trecând de la dialogul tăios original la mini-filme animate. Efortul este lăudabil, dar senzația de déjà-vu persistă.
Grafica este un amestec ciudat. Pe de o parte, planetele și navele sunt detaliate, cu texturi care strălucesc în lumina artificială a ecranului. Pe de altă parte, personajele par înfricoșător de realiste, dar într-un mod care nu se potrivește cu universul jocului. Fanii au protestat după trailer, iar chiar designerul original al personajului, care nu a fost implicat în noul joc, a recunoscut că preferă versiunea din Super Mario Galaxy Movie. Personal, consider că iluminarea este o problemă mai mare decât modelele. În aproape fiecare scenă, cabina de pilotaj îl luminează pe Fox într-o nuanță verde dezgustătoare, ca și cum ar fi fost prins într-o groapă de noroi radioactiv.
Campania este scurtă – între una și două ore, în funcție de cât de des mori și reîncarci. Dar pentru a ajunge la finalul adevărat, va trebui să reiei jocul și să cauți căi secrete, ceea ce poate multiplica timpul de joc de patru ori. Este un mod de a prelungi artificial experiența, dar care poate fi frustrant pentru jucătorii ocazionali. Poți juca și în cooperare pe două console, dacă ești în aceeași cameră, sau poți împărți Joy-Con-urile pentru ca un jucător să controleze direcția, iar celălalt să țintească cu un mouse virtual. Un exemplu clasic de Nintendo care sacrifică simplitatea pentru o gimmick nouă. Aș fi preferat ca al doilea jucător să poată folosi un joystick, precum în Donkey Kong Bananza.
Modul Battle Mode este mult mai distractiv pentru multiplayer, dar nu poți juca pe aceeași consolă. L-am testat într-o sesiune online organizată de Nintendo, în care m-am luptat în meciuri 4v4, capturând puncte sau colectând energie din meteoriți. Dacă ai o cameră web, poți folosi o funcție de realitate augmentată pentru a anima portretul personajului în GameChat. Recunoașterea facială este destul de bună: ridică sprâncenele, și personajul tău va face la fel. Deschide gura să vorbești, și ei vor imita gestul. Dacă joci ca Slippy Toad și umfli obrajii, îl vei vedea cum își umflă bărbia. Sunt detalii fermecătoare, dar nu salvează jocul de la senzația de învechit.
Chiar și cu aceste accente moderne, Star Fox rămâne stângaci. Are producția unui blockbuster contemporan, dar sensibilitatea unui joc arcade din anii '90. Campania se simte deosebit de demodată, chiar și cu scenariul extins și scenele cinematice. Poate că nu ar fi trebuit să mă aștept la mai mult. La urma urmei, această poveste a fost reîncălzită de trei ori de la lansarea originală. Dacă ai prieteni cu care să te bați în Battle Mode sau o toleranță pentru cooperarea ciudată, merită. Altfel, mai bine sari peste acest remake și economisești pentru un joc original.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o problemă recurentă în industria jocurilor video: tendința de a reînvia francize clasice fără a inova suficient. Star Fox pe Switch 2 demonstrează că nostalgia nu poate înlocui un gameplay modern. Pentru jucători, este un semnal de alarmă să nu se lase orbiți de grafici strălucitoare, ci să ceară conținut proaspăt. De asemenea, subliniază cum Nintendo, deși maestru al inovației, poate cădea în capcana propriilor succese trecute.
