Întâlnirile la nivel înalt, care au acoperit apărarea, securitatea, cooperarea economică și investițiile, vin după una dintre cele mai dificile perioade din relațiile franco-marocane moderne. Între 2021 și 2023, dispute legate de restricțiile de vize, cooperarea judiciară, schimbul de informații și ambiguitatea prelungită a Franței în privința Saharei Occidentale au tensionat ceea ce fusese mult timp unul dintre cele mai strânse parteneriate ale Parisului în lumea arabă.
Lucrurile s-au schimbat în 2024, când președintele Emmanuel Macron a recunoscut suveranitatea marocană asupra Saharei Occidentale, teritoriul disputat revendicat de Maroc și de Frontul Polisario susținut de Algeria, încheind ani de ambiguitate franceză și deschizând calea pentru o apropiere mai largă între cele două țări.
Ouissal Marsaoui, cercetătoare în relații internaționale, a declarat pentru Al Jazeera că misiunea de două zile ar trebui privită ca primul pas major în traducerea acelei decizii politice în cooperare practică, nu ca un angajament diplomatic izolat. Ea a spus că vizita reflectă o recalibrare mai largă a politicii franceze, pe măsură ce Parisul caută parteneri regionali de încredere, în timp ce influența sa politică și economică în Africa de Nord și Sahel se află sub presiune crescândă. „Este firesc în relațiile internaționale ca statele să se repoziționeze atunci când parteneriatele lor tradiționale slăbesc și apar noi centre de influență.”
În ultimul deceniu, Rabatul a devenit o punte cheie între Europa și Africa, prin extinderea legăturilor comerciale, proiecte majore de infrastructură, investiții în energie regenerabilă și o prezență diplomatică mai fermă în Africa de Vest și Sahel. Extinderea complexului portuar Tanger Med, transformat într-unul dintre cele mai aglomerate hub-uri de transport maritim din Mediterana, alături de investiții în zone industriale și coridoare de transport, a consolidat poziția Marocului ca poartă de acces pentru companiile europene care caută piețe africane. Stabilitatea politică și capacitățile de apărare în continuă expansiune i-au sporit și mai mult atractivitatea.
Pentru Paris, reconstruirea relațiilor nu mai înseamnă doar repararea unui parteneriat istoric. Pe măsură ce China, Turcia, statele din Golf și Statele Unite își adâncesc prezența politică și economică în Africa, Franța se îndreaptă tot mai mult către Maroc ca partener stabil prin care să se angajeze atât în zona mediteraneană, cât și pe continent.
Ahlam Qafas, profesor de economie la ENCG Kenitra, a declarat pentru Al Jazeera că emergența Marocului ca unul dintre principalele hub-uri logistice din Mediterana a adăugat o nouă dimensiune relației. Porturile extinse, coridoarele de transport și zonele industriale au făcut din țară un punct de intrare tot mai atractiv pentru companiile europene care doresc să facă afaceri în Africa. Pentru Franța, o cooperare economică mai strânsă oferă o oportunitate de a recupera terenul comercial pierdut în alte părți ale continentului. Pentru Maroc, oferă acces nu doar la investiții, ci și la tehnologie în sectoare care vor modela creșterea viitoare, inclusiv inteligența artificială, big data și producția avansată. „Valoarea reală a acestui parteneriat constă în capacitatea Marocului de a urca pe lanțul valoric, prin consolidarea cooperării în sectoare strategice precum inteligența artificială, big data și tehnologiile industriale avansate, contribuind la construirea unei economii mai competitive și mai reziliente pentru viitor.”
Resetarea este deja evidentă în domeniile pe care ambele guverne au ales să le prioritizeze, de la cooperarea în domeniul apărării și al informațiilor, până la investiții, transport, energie și tehnologie avansată. Pentru Franța, legături mai strânse cu Marocul ajută la consolidarea poziției sale în Africa de Nord, într-un moment în care relațiile cu Algeria rămân tensionate, iar influența sa în Sahel s-a diminuat după o serie de guverne conduse de militari și eșecuri diplomatice. Cooperarea în domeniul securității rămâne, de asemenea, centrală, în special în ceea ce privește schimbul de informații, combaterea terorismului, cooperarea industrială în domeniul apărării și migrația.
Pentru Maroc, un angajament reînnoit al Franței ar putea accelera investițiile în sectoare centrale pentru ambițiile sale economice pe termen lung, inclusiv infrastructura de transport, energia regenerabilă, producția avansată, industriile de apărare și tehnologiile digitale.
Marsaoui a spus că extinderea cooperării în domeniul apărării și securității, după recunoașterea de către Franța a suveranității marocane asupra Saharei Occidentale, oferă, de asemenea, greutate instituțională schimbării de politică a Parisului. „Deschiderea dosarelor de apărare și militare legate de Sahara ancorează recunoașterea Franței în cadrul instituțiilor de stat, transformând ceea ce ar fi putut fi perceput ca o alegere politică personală a președintelui Macron într-o orientare strategică durabilă.”
Nouh El Harmouzi, fondatorul Centrului Arab pentru Cercetare Științifică și Studii Umane, a declarat că vizita lui Lecornu este semnificativă mai puțin prin acordurile pe care le-ar putea produce și mai mult prin ceea ce semnalează despre traiectoria relațiilor franco-marocane. El a spus că apropierea indică o realiniere mai largă în care încrederea politică se traduce tot mai mult în cooperare pe termen lung în domeniul apărării, comerțului și securității regionale.
Dacă resetarea diplomatică se va transforma într-un parteneriat strategic durabil va depinde de modul în care ambele guverne vor traduce alinierea politică în cooperare susținută în domeniul apărării, investițiilor și securității regionale. După cum a spus El Harmouzi pentru Al Jazeera: „Aceasta nu mai este o relație condusă în primul rând de afinități istorice sau de convergență politică episodică. Ea reflectă o schimbare treptată către un partenerism bazat pe interdependență strategică, în care ambele țări se percep reciproc ca actori esențiali în abordarea provocărilor regionale pe termen lung.”
De ce este important:
Această vizită nu este doar o simplă curtoazie diplomatică, ci un semnal clar al realinierii strategice a Franței în Africa de Nord. Într-un context geopolitic marcat de retragerea franceză din Sahel, de concurența tot mai acerbă a Chinei, Turciei și statelor din Golf, și de tensiunile cu Algeria, Parisul mizează pe Maroc ca pe un partener stabil și credibil. Pentru România, această evoluție este relevantă prin prisma relațiilor tradiționale cu Franța și a intereselor comune în cadrul Uniunii Europene și NATO. De asemenea, consolidarea parteneriatului franco-marocan poate influența fluxurile de investiții și securitatea în bazinul mediteranean, cu impact indirect asupra stabilității regionale și a rutelor migratorii.
