În cartea sa, „Worth: The New Science of Self-Esteem and Secure Attachment”, publicată în septembrie, Franco explorează cum putem construi o valoare de sine mai puternică, folosind cele mai recente cercetări din psihologie și neuroștiință. Una dintre tehnicile propuse se bazează pe teoria reconsolidării memoriei, dezvoltată de neurocercetătorul comportamental Karim Nader. Ideea de bază? Amintirile nu doar înregistrează trecutul, ci ne influențează și viitorul. Când ne întoarcem la o amintire dificilă și ne imaginăm că intervenim ca adult, oferindu-ne versiunii mai tinere siguranța și sprijinul de care aveam nevoie atunci, putem transforma modul în care ne percepem astăzi.
Exercițiul se numește „reparenting” și este simplu, dar profund. Îți alegi o amintire care încă te doare, de preferință una legată de o experiență în care te-ai simțit rușinat, neîndrăgit sau diferit. Apoi, în mintea ta, te vezi pe tine cel de acum apărând în acea scenă, înainte ca evenimentul să se întâmple sau în momentul în care ai avut nevoie de ajutor. Îți îmbrățișezi sinele mai tânăr și îi spui exact cuvintele de care aveai nevoie să auzi atunci: „Ești în siguranță, îmi pasă de tine și nu te voi părăsi niciodată.” Poate părea ciudat la început, dar efectele pot fi transformatoare.
Marisa Franco însăși a folosit această tehnică pentru a-și reconsolida o amintire din copilărie. Își amintește cum, la antrenamentul de fotbal, mama ei întârzia mereu, iar ea era unul dintre puținii copii de culoare din echipă. Se simțea rușinată, jenată și diferită de toți ceilalți. În exercițiul de reparenting, și-a imaginat-o pe sinea adultă ajungând înaintea mamei, entuziasmată să o vadă pe cea mică. Adultul o îmbrățișează și îi spune: „Doamne, sunt atât de fericită că pot să vin să te iau. Chiar dacă mama întârzie, ea te iubește.” Această rescriere a amintirii i-a permis să vadă binele din situație, să nu mai lase negativitatea să umbrească totul. Rezultatul? Se simte mai valoroasă, mai entuziasmată, mai puțin temătoare și mai îndrăzneață.
Știința din spatele acestei tehnici este fascinantă. Cercetările arată că, atunci când reactivăm o amintire și o modificăm prin intervenția noastră adultă, creierul nostru o „reconsolidează” – adică o stochează din nou, dar cu noi asocieri emoționale. Acest proces poate duce la o stimă de sine mai ridicată, la mai puține simptome de traumă și chiar la modificări în hipocamp, zona creierului responsabilă de stocarea amintirilor. Practic, ne putem rescrie propria istorie emoțională, nu pentru a nega trecutul, ci pentru a-l reinterpreta dintr-o perspectivă mai plină de compasiune.
De ce este important să ne simțim bine în pielea noastră? Pentru că stima de sine scăzută ne sabotează capacitatea de a primi binele din viața noastră. Poți avea succes profesional, iubire și prietenii, dar dacă nu te simți demn de ele, nu le poți internaliza. Franco explică: „Toate frumusețile vieții alunecă de pe tine când ai o stimă de sine scăzută. Poți experimenta un succes uriaș și totuși să te simți un eșec. Poți găsi o iubire profundă și totuși să te simți neiubit.” De aceea, lucrul la stima de sine nu este un moft, ci o necesitate pentru o viață împlinită.
Exercițiul de reparenting poate fi făcut singur, dar este recomandat să îl încerci cu un prieten sau un terapeut. Poți folosi o fișă de lucru tipărită sau o captură de ecran, pentru a-ți ghida pașii. Cheia este să fii blând cu tine însuți și să îți permiți să simți emoțiile care apar. Nu trebuie să confrunți toate sentimentele imediat – uneori, doar să le recunoști este suficient pentru a începe procesul de vindecare.
Într-o lume în care suntem adesea critici cu noi înșine, această tehnică ne oferă o cale concretă de a ne transforma relația cu trecutul. Nu este vorba de a uita sau de a minimaliza suferința, ci de a ne oferi nouă înșine ceea ce nu am primit atunci. Este un act de auto-compasiune care ne poate schimba fundamental modul în care ne percepem și ne prețuim.
De ce este important:
Stima de sine nu este un lux, ci o fundație pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Când ne simțim valoroși, suntem mai rezilienți, mai capabili să facem față provocărilor și să construim relații sănătoase. Tehnica reconsolidării memoriei ne arată că nu suntem prizonierii trecutului nostru – avem puterea de a-l rescrie, de a ne oferi nouă înșine sprijinul de care am avut nevoie și de a ne elibera de tiparele negative care ne țin pe loc. Într-o societate care ne bombardează cu standarde nerealiste, a învăța să ne fim propriul nostru aliat este un act de curaj și de iubire de sine. Această abordare, susținută de neuroștiință, ne oferă speranța că putem evolua, că putem deveni mai blânzi cu noi înșine și, implicit, mai capabili să primim tot binele pe care viața ni-l oferă.
