În contextul unui peisaj geopolitic extrem de volatil, marcat de continuarea ostilităților dintre Statele Unite, Israel și Iran, figura lui Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, a revenit în prim-planul discuțiilor internaționale. Într-o apariție spectaculoasă la Conferința Conservatoare de Acțiune Politică (CPAC) din 2026, desfășurată în Texas, Pahlavi a lansat un mesaj direct către administrația americană și către suporterii conservatori, adoptând o retorică ce imită sloganul iconic al președintelui Donald Trump. Discursul său a reprezentat nu doar o declarație de intenții politice, ci și o încercare de a poziționa diaspora iraniană pro-monarhistă ca un actor cheie într-un potențial scenariu de schimbare a regimului de la Teheran.
Evenimentul a avut loc la exact o lună de la debutul ofensivei militare comune a Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului, un conflict care a redefinit arhitectura de securitate din Orientul Mijlociu. În fața unei audiențe entuziaste din Grapevine, Texas, autointitulatul „principe moștenitor” a îndemnat administrația Trump să nu cedeze presiunilor pentru un acord diplomatic, ci să persevereze în obiectivul de a schimba fundamentul regimului teocratic de la putere. „Puteți imagina Iranul trecând de la «Moarte Americii» la «Dumnezeu să binecuvânteze America»?” a întrebat retoric Pahlavi, evocând imaginea unei națiuni eliberate de ideologia revoluționare islamice. Fraza sa de final, „Președintele Trump face America mare din nou. Eu intenționez să fac Iranul mare din nou”, a stârnit ovații prelungite în picioare, consolidând alianța simbolică dintre naționaliștii americani și opoziția iraniană de dreapta.
Poziționarea lui Pahlavi este, totuși, una plină de complexitate și controversată. El a devenit figura centrală a opoziției în diaspora, un simbol pentru cei care nostalgizează perioada pre-revoluționară, marcată de o secularizare forțată și de o aliniere occidentală. Imaginile sale și ale steagului vechi al Iranului (cu simbolul Leului și Soarelui) sunt omniprezente la protestele internaționale. Totuși, sprijinul său deschis pentru războiul purtat de SUA și Israel îl plasează într-o poziție delicată. În timp ce unii exilați văd intervenția militară ca pe singura șansă de răsturnare a regimului ayatolailor, alții exprimă temeri profunde cu privire la suveranitatea țării și la costul uman imens plătit de populația civilă. Conform datelor recente, conflictul a provocat deja peste 1.937 de morți și zeci de mii de răniți în Iran, cifre care stârnesc dezbateri etice aprinse în comunitatea internațională.
Analizând discursul din perspectiva politicii interne americane, apariția lui Pahlavi la CPAC a scos în evidență fisurile profunde din cadrul spectrului conservator american. Deși sondajele indică un sprijin majoritar pentru război în rândul republicanilor (un sondaj Pew Research Center arăta că 71% dintre votanții republicani considerau atacul justificat), există o voce disidentă tot mai puternică. Personalități precum Tucker Carlson și Steve Bannon, alături de aripa „America First”, au criticat dur implicarea militară, considerând-o o trădare a promisiunilor electorale de neintervenționism. Activiștii tineri, precum Benjamin Williams de la Young Americans for Liberty, au descris această direcție politică drept o „trădare”, subliniind că electoratul a votat pentru pace, nu pentru noi aventuri militare în străinătate.
Pe de altă parte, președintele Trump a menținut o atitudine ambiguă față de rolul lui Pahlavi. Deși a lăudat personalitatea „simpatică” a fiului șahului, Trump a sugerat recent că un lider „din interior” ar fi mai potrivit pentru a prelua frâiele puterii în cazul unui colaps al regimului, recunoscând implicit lipsa de popularitate palpabilă a monarhiei în interiorul Iranului de astăzi. Această declarație subminează, într-o oarecare măsură, legitimitatea pe care Pahlavi încearcă să o construiască în fața audienței americane.
În ciuda retoricii optimiste de la CPAC, analiștii militari și geopolitici avertizează că realitatea de la sol este mult mai sumbră. Regimul de la Teheran, deși sub presiune militară intensă, nu dă semne de colaps iminent, iar istoria recentă a arătat că națiunile tind să se mobilizeze și să se radicalizeze în fața amenințărilor externe. Sprijinul unor exilați pentru bombardamente care lovesc infrastructura și populația civilă riscă să creeze o prăpastie și mai mare între opoziția externă și cetățenii care suferă consecințele războiului. Întrebarea care rămâne în suspensie este dacă viziunea lui Pahlavi de a „face Iranul mare din nou” se va materializa prin eliberare sau dacă va rămâne un slogan gol, rostit în sălile de conferințe din Texas, în timp ce țara sa natală este devastată de un război ale cărui consecințe sunt încă greu de anticipat.
Reza Pahlavi promite să „facă Iranul mare din nou” la conferința CPAC 2026, în plin conflict SUA-Israel
