Rubio s-a întâlnit cu prințul moștenitor al Kuweitului, șeicul Sabah Al Khalid Al Sabah, pentru a discuta despre securitatea regională și despre modul în care administrația americană intenționează să abordeze dosarul nuclear iranian. În cadrul conferinței de presă comune, Rubio a subliniat că „nu există nicio divergență între noi și prietenii noștri din Golf. Suntem complet aliniați în ceea ce privește obiectivele: un Iran care nu amenință pacea și stabilitatea, care nu dezvoltă arme nucleare și care respectă suveranitatea vecinilor săi.”
Această declarație este menită să liniștească statele din Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC), care privesc cu scepticism orice înțelegere cu Teheranul. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrainul au fost, în trecut, critice față de acordul nuclear din 2015 (JCPOA), considerând că acesta nu a abordat suficient programul balistic iranian sau sprijinul acordat milițiilor regionale. De data aceasta, Rubio a promis că „orice acord va include garanții ferme pentru securitatea aliaților noștri.”
Contextul regional este tensionat. Așa-numita „axă a Iranului” – rețeaua de grupuri proxy, inclusiv Hezbollah, Hamas și rebelii houthi – se află într-o stare de dezorganizare, după loviturile suferite în ultimii ani. Israelul a intensificat atacurile asupra pozițiilor iraniene din Siria, iar Yemenul rămâne un câmp de luptă. În acest peisaj, Statele Unite încearcă să-și reafirme influența, dar și să evite un conflict direct cu Iranul.
Vizita lui Rubio în Kuweit face parte dintr-un turneu mai amplu în Orientul Mijlociu, care include și o escală în Israel. Diplomații americani speră că memorandumul semnat cu Iranul va deschide calea pentru discuții mai ample privind programul nuclear, dar și privind stabilitatea în Golf. Cu toate acestea, există voci care avertizează că administrația Biden (sau cea actuală, în funcție de contextul temporal) riscă să repete greșelile trecutului, oferind concesii fără a primi garanții reale.
„Alinierea completă” despre care vorbește Rubio nu este doar o frază de protocol. Ea reflectă o strategie coordonată: Statele Unite vor să se asigure că aliații din Golf nu vor acționa unilateral împotriva Iranului, ceea ce ar putea escalada un conflict regional. În schimb, Washingtonul oferă sprijin militar și diplomatic, inclusiv prin vânzarea de arme avansate și prin prezența navală în Golful Persic.
Pe de altă parte, Iranul își joacă propriile cărți. Semnarea MoU-ului a fost precedată de luni de negocieri secrete, iar Teheranul a cerut ridicarea sancțiunilor economice. Deși nu s-au făcut publice detaliile, surse diplomatice sugerează că Iranul a acceptat să înghețe anumite activități nucleare în schimbul relaxării restricțiilor asupra exporturilor de petrol.
Pentru statele din Golf, aceasta este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, ele doresc stabilitate și evitarea unui război care le-ar afecta economiile și securitatea. Pe de altă parte, nu vor ca Iranul să devină un partener economic dominant în regiune, mai ales după ce au investit masiv în diversificarea economică. Arabia Saudită, de exemplu, a construit relații strânse cu Israelul și a semnat acorduri de apărare cu Statele Unite, tocmai pentru a contracara influența iraniană.
Rubio a încercat să atenueze aceste temeri, spunând că „orice acord cu Iranul va fi transparent și va include consultări permanente cu partenerii noștri din Golf.” El a adăugat că Statele Unite nu vor permite Iranului să folosească negocierile pentru a-și consolida poziția în regiune.
În ciuda acestor asigurări, rămân întrebări fără răspuns. Cum va fi monitorizată respectarea acordului? Ce se întâmplă dacă Iranul continuă să sprijine grupări precum Hezbollah? Și, cel mai important, va reuși această „aliniere” să reziste presiunilor interne din fiecare țară?
Analiștii consideră că succesul acestei strategii depinde de capacitatea Statelor Unite de a menține un echilibru între diplomație și descurajare. Dacă Iranul percepe slăbiciune, ar putea profita. Dacă aliații din Golf simt că sunt ignorați, ar putea căuta alternative, inclusiv apropierea de China sau Rusia.
De ce este important:
Această declarație a lui Marco Rubio și vizita sa în Kuweit marchează un moment cheie în politica externă americană din Orientul Mijlociu. Ea arată că Statele Unite încearcă să reconstruiască încrederea cu aliații din Golf, după ani de tensiuni generate de administrațiile anterioare. În același timp, semnalează că Washingtonul este pregătit să negocieze cu Iranul, dar nu cu prețul securității partenerilor săi. Pentru România și Europa, această evoluție este relevantă deoarece stabilitatea în Golf influențează prețurile energiei, rutele comerciale și echilibrul geopolitic global. Orice escaladare sau acord greșit ar putea avea consecințe directe asupra securității energetice și a fluxurilor de refugiați. De aceea, monitorizarea acestor negocieri este esențială pentru înțelegerea dinamicii regionale și globale.
