Demisia a venit după săptămâni de criticări intense direcționate spre Oficiul Național al Proceselor Electorale (ONPE), instituția pe care Corvetto o conducuse, în urma unor deficiențe logistice majore care au dus la întârzieri semnificative în numărarea voturilor, mai ales în zonele rurale și perifere ale țării, unde accesul la infrastructura de comunicare și transport este limitat. În unele localități, buletinele de vot au ajuns la sediile de numărare doar zilele după închiderea urnelor, iar în altele, au fost rapoarte despre buletine lipsă, deteriorate sau neautorizate de a fi manipulate.
Protestele, care au început spontan în capitalei Lima și au răspândit rapid în alte orașe precum Arequipa, Trujillo și Cusco, au fost alimentate de sospețe de frauda electorală, deși până în acest moment nu au fost prezentate dovezi concrete în acest sens. Protestatarii au cerut o numărare completă și transparentă a voturilor, precum și o investigare independență privind eventualele irregularități. Unele grupuri de societate civilă, inclusiv organizații de dreți om și de monitorizare electorală, au solicitat intervenția organelor internaționale, precum Misiunea de Observare Electorală a OEA (Organizației Statelor Americane), pentru a asigura legitimitatea procesului.
Corvetto, un funcționar de carieră cu peste douăzeci de ani de experiență în administrație publică, a declarat în declarația publică de demisie că a luat această decizie „pentru a preveni un deteriorare suplimentară a stabilității naționale și pentru a permite o tranziție orderly a responsabilităților”. El a recunoscut existența de „probleme neașteptate” în logistica distribuției și colectării buletinelor de vot, dar a negat orice intenție de manipulare sau de parte prisosă. Totuși, criticii au argumentat că demisia sa, deși este un pas în direcția responsabilității, nu este suficientă — cerând în schimb o revizuire completă a sistemului electoral peruvian și responsabilizarea celor care au fost direct implicați în organizarea scrutinului.
Alegerea generală din acest an a fost considerată una dintre cele mai importante din deceniul trecut pentru Peru, un țără care se îndreaptă spre o recuperare economică după o perioadă de instabilitate politică, markedă de schimbări frecvente de guvern și de proteste masive împotriva corupției. Cu peste 25 de deținuți ai funcțiilor publice condamnați în ultimii ani pentru corupție și cu un grad de incredere în instituții publice care a scăzut sub 20% conform sondajelor recente, fiecare eveniment electoral devine un test critic pentru reziliența democrației.
În contextul regional, Peru se confruntă cu presiuni similare ca vecinii săi — Ecuador, Bolivia și Colombia — unde alegerile recente au fost, de asemenea, marcate de contestații, întârzieri și acusări de nelegitimitate. Experții avertizează că o percepție răspândită de fraudă electorală, chiar și fără baza factuală, poate destabiliza în mod sever cohezirea socială și poate duce la un crescut al autoritarismului sau al extremismului politic.
Acum, cu voturile încă în proces de numărare și cu rezultatele finale încă neclare, autoritățile peruviene sunt sub presiune să acționeze rapid și transparent. Președintele interimar, care a asumat funcția după demisia predecessorului din cauza unui scan involving alegerea ilegală a votului, a apelat la calm și a promís că va respecta rezultatele, indiferent de outcome. Totuși, fără o reînnoire credibilă a autorităților electorale și fără o comunicare clară și constantă cu publicul, riscul de contestații prolongate și de destabilizare este mare.
