Rafael Grossi, aflat într-o vizită oficială în Japonia miercuri, a declarat presei că memorandumul de înțelegere (MoU) semnat cu Statele Unite prevede „explicit” că „activitățile nucleare care vor fi desfășurate în legătură cu materialele și instalațiile nucleare vor fi supervizate de AIEA”. El a adăugat că datele și locațiile inspecțiilor sunt în curs de stabilire, iar o decizie va fi luată în curând „în colaborare și cooperare cu guvernul Iranului”. „Fie că se întâmplă astăzi, mâine, peste o săptămână sau peste zece zile, nu este esențial. Acest lucru se va întâmpla”, a subliniat Grossi, încercând să transmită un mesaj de continuitate și angajament.
Cu toate acestea, poziția Teheranului pare mai nuanțată. Kazem Gharibabadi, ministrul adjunct de externe al Iranului, a postat pe platforma X că accesul inspectorilor ONU la siturile nucleare atacate și la materialele nucleare „va fi examinat și rezolvat exclusiv în cadrul unui acord final” cu Statele Unite. El a subliniat că inspecțiile sunt condiționate de „acțiunile practice ale celeilalte părți de a înceta toate sancțiunile”. Mai mult, Gharibabadi a dezvăluit că, în timpul negocierilor din Elveția, niciun oficial iranian nu s-a întâlnit cu Grossi, „în ciuda solicitării sale”. Această declarație sugerează o anumită tensiune și neîncredere între Teheran și agenția ONU.
Semnarea memorandumului de înțelegere săptămâna trecută a deschis calea pentru 60 de zile de discuții între SUA și Iran, menite să rezolve cele mai mari probleme dintre cele două părți, inclusiv programul nuclear iranian și stocul său de uraniu îmbogățit. Marți, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmaeil Baghaei, a declarat că nu există un „calendar clar” pentru ca AIEA să examineze instalațiile nucleare iraniene care au fost atacate de SUA și Israel. Aceasta este o referire directă la războiul de 12 zile purtat de SUA și Israel împotriva Iranului anul trecut, care a vizat inclusiv infrastructura nucleară.
Reacția de la Washington a fost una de calm aparent. Președintele american Donald Trump a declarat marți, în fața jurnaliștilor, că inspectorii AIEA se vor îndrepta spre Iran, dar că „nu este nicio grabă”. Această atitudine relaxată contrastează cu presiunile exercitate de administrația sa asupra Teheranului în ultimii ani. Pe de altă parte, președintele iranian Masoud Pezeshkian a afirmat marți că nu au avut loc negocieri privind programul de rachete balistice al Iranului și nici nu vor avea loc, semnalând o linie roșie clară pentru Teheran.
Contextul acestor declarații este complex. După războiul SUA-Israel din 2024, guvernul de la Teheran a adoptat o lege prin care a suspendat cooperarea cu AIEA în iulie. Cu toate acestea, în septembrie, Iranul a acceptat să permită inspectorilor să revină, după ce s-a stabilit un nou cadru de lucru. În ultimele luni, oficiali AIEA au vizitat țara, inclusiv centrala nucleară de la Bushehr, luna aceasta. Negocierile dintre SUA și Iran continuă, iar secretarul de stat american Marco Rubio a declarat miercuri că discuțiile tehnice se vor relua în Elveția pe 29 sau 30 iunie.
Această situație evidențiază fragilitatea acordurilor internaționale și complexitatea relațiilor dintre marile puteri și Iran. Pe de o parte, AIEA încearcă să-și mențină rolul de garant al neproliferării nucleare, iar pe de altă parte, Iranul folosește inspecțiile ca monedă de schimb în negocierile pentru ridicarea sancțiunilor. Rămâne de văzut dacă cele 60 de zile de discuții vor duce la un acord substanțial sau dacă vor apărea noi obstacole.
De ce este important:
Acest subiect este crucial pentru securitatea globală, deoarece programul nuclear iranian a fost mult timp o sursă de tensiune internațională. Inspecțiile AIEA sunt esențiale pentru a verifica dacă Iranul respectă angajamentele de neproliferare și pentru a preveni o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu. De asemenea, orice acord între SUA și Iran ar putea influența prețurile petrolului, stabilitatea regională și relațiile dintre marile puteri. Urmărirea acestor negocieri oferă o perspectivă asupra modului în care diplomația poate gestiona crizele complexe, dar și asupra riscurilor pe care le implică eșecul acestora.
