Dispariția lui Dawa a avut loc pe 15 mai, când acesta se afla într-o expediție de rutină pentru a repara o frânghie pe traseul către vârf. Condițiile meteorologice s-au înrăutățit brusc, iar ghidul a pierdut contactul cu echipa sa. Timp de aproape o săptămână, nimeni nu a știut dacă mai este în viață. Zăpada, vântul puternic și temperaturile care pot coborî până la -40 de grade Celsius făceau ca șansele de supraviețuire să fie aproape nule. Cu toate acestea, Dawa a reușit să se adăpostească într-o mică peșteră de gheață, unde a rămas nemișcat, economisindu-și energia și respirând cât mai puțin posibil pentru a nu consuma oxigenul rămas.
„Este un miracol”, a declarat unul dintre salvatorii săi, citat de Al Jazeera. „În mod normal, nimeni nu poate supraviețui mai mult de 48 de ore la această altitudine fără oxigen suplimentar. Dawa a fost găsit cu semne de degerături severe, dar inima îi bătea încă.” Salvatorii l-au transportat de urgență la un spital din Kathmandu, unde medicii încearcă să-i salveze degetele de la mâini și picioare, afectate de îngheț. Starea sa generală este stabilă, dar recuperarea va fi lungă.
Această întâmplare readuce în discuție pericolele extreme ale alpinismului pe Everest, dar și rezistența incredibilă a corpului uman atunci când este pus la încercare. Șerpii, cunoscuți pentru abilitățile lor de adaptare la altitudine, sunt adesea eroii nevăzuți ai expedițiilor. Ei cară echipamente, repară trasee și salvează vieți, de multe ori cu prețul propriei sănătăți. Dawa Sherpa este un exemplu viu al acestei dedicări.
În ultimii ani, Muntele Everest a devenit tot mai aglomerat, iar accidentele mortale s-au înmulțit. Sezonul de primăvară din 2024 a fost deosebit de tragic, cu peste 10 decese raportate. Dispariția lui Dawa părea să fie încă un număr pe această listă sumbră. Însă, spre deosebire de alții, el a avut norocul de a fi găsit la timp. „Familia mea îmi pregătise deja înmormântarea”, a spus Dawa dintr-un pat de spital, cu vocea abia auzită. „Când am deschis ochii și am văzut fețele salvatorilor, am crezut că sunt mort și am ajuns în cer.”
Experții în medicină de altitudine explică faptul că supraviețuirea lui Dawa se datorează mai multor factori: geneticii sale de șerpa, care îi permite să metabolizeze oxigenul mai eficient; experiența sa vastă pe munte; și, poate cel mai important, voința de a trăi. „Corpul uman poate rezista la temperaturi scăzute dacă este protejat de vânt și dacă nu pierde prea multă căldură”, spune dr. Rajan Thapa, specialist în medicină de urgență. „Dar fără apă și hrană, limitele sunt atinse în câteva zile. Dawa a băut apă din topirea zăpezii și a mestecat puțină ciocolată pe care o avea în buzunar.”
Povestea lui Dawa Sherpa a devenit virală pe rețelele sociale, unde mii de oameni i-au urat însănătoșire grabnică. Ea reamintește că, dincolo de statistici și recorduri, Muntele Everest rămâne un loc al dramei umane, unde viața și moartea se întâlnesc la fiecare pas. Pentru comunitatea șerpa, acest eveniment este o sărbătoare a curajului și a rezilienței. „Dawa este un erou”, spune un coleg ghid. „El a demonstrat că, atunci când nu renunți, chiar și moartea poate fi învinsă.”
De ce este important:
Această poveste nu este doar despre un miracol individual, ci și despre condițiile de muncă periculoase ale șerpilor, care sunt coloana vertebrală a industriei de alpinism din Nepal. Ea subliniază nevoia de măsuri de siguranță mai stricte, de echipamente mai bune și de respect față de cei care își riscă viața pentru ca alții să atingă vârful lumii. În plus, readuce în atenție fragilitatea vieții umane în fața forțelor naturii și puterea incredibilă a spiritului de a supraviețui.
