Guvernul de la Damasc, aflat sub conducerea interimară, a confirmat marți că colaborează activ cu AIEA, iar ministrul de Externe, Asaad al-Shaibani, a declarat că materialul descoperit nu prezintă pericol imediat și va rămâne sub custodie siriană, cu garanții internaționale. „Pe 17 iulie am trimis o scrisoare oficială agenției, prin care am declarat, de bunăvoie, prezența materialelor nucleare într-un sit nedeclarat, parte din moștenirea lăsată de fostul regim”, a spus al-Shaibani, într-o conferință de presă susținută la Damasc, alături de directorul general al AIEA, Rafael Grossi.
Grossi a lăudat decizia guvernului sirian drept una „curajoasă”, subliniind că materialul descoperit, deși nu este periculos în forma actuală, ar putea fi folosit în scopuri rele dacă ar cădea în mâini greșite. „Vorbim despre câteva tone de material nuclear care ar putea fi utilizat necorespunzător. Promitem că va fi plasat sub garanțiile internaționale de securitate”, a declarat Grossi, vizibil mulțumit de cooperarea neașteptată a autorităților siriene.
Inspectorii AIEA au vizitat deja două situri: unul în Deir Az Zor, o regiune devastată de război, și un al doilea, legat de materialul nuclear identificat recent de Siria. Deir Az Zor nu este un nume străin pentru cei care urmăresc dosarele nucleare din Orientul Mijlociu. În 2007, avioanele israeliene au bombardat un reactor sirian suspectat de a fi parte dintr-un program secret de armament nuclear. Atacul, cunoscut sub numele de Operațiunea Orchard, a distrus complet instalația, iar Israelul a susținut că reactorul era construit cu ajutorul Coreei de Nord și că urma să producă plutoniu pentru arme nucleare.
Deși Siria nu este cunoscută pentru a deține stocuri operaționale de material nuclear pentru un program de armament, existența acestor situri și a materialelor nedezvăluite ridică întrebări serioase despre amploarea activităților secrete din timpul regimului Assad. Timp de decenii, familia Assad a condus Siria cu o mână de fier, iar programul nuclear a fost unul dintre cele mai bine păzite secrete ale statului. Abia după căderea regimului, în decembrie 2024, noile autorități au început să dezvăluie amploarea moștenirii lăsate în urmă.
Această deschidere către AIEA este văzută de analiști ca o încercare a noului guvern de a-și consolida legitimitatea internațională și de a demonstra că este diferit de regimul anterior. Într-o regiune în care neîncrederea este la cote maxime, iar statele vecine urmăresc cu atenție fiecare mișcare a Damascului, cooperarea cu organismele internaționale este un semnal puternic de bună credință.
Rafael Grossi a subliniat că această cooperare ar putea deschide calea pentru o normalizare a relațiilor Siriei cu comunitatea internațională, după ani de izolare și sancțiuni. „Este un prim pas, dar unul esențial. Transparența este cheia pentru a reconstrui încrederea”, a adăugat el.
Cu toate acestea, rămân multe întrebări fără răspuns. Ce s-a întâmplat cu restul programului nuclear sirian? Au fost transferate materiale sau tehnologii către alte state? Care a fost rolul Coreei de Nord și al altor actori internaționali în dezvoltarea acestui program? Toate acestea sunt întrebări pe care inspectorii AIEA încearcă să le răspundă, dar procesul va fi unul lung și complex.
Pentru moment, Siria pare hotărâtă să meargă pe calea transparenței. Este o schimbare majoră față de politica de secretomanie a regimului Assad, care a negat ani la rând existența oricărui program nuclear ascuns. Rămâne de văzut dacă această atitudine va fi menținută și dacă va duce la o reintegrare completă a Siriei în comunitatea internațională.
De ce este important:
Această decizie a Siriei de a permite AIEA să investigheze fostul program nuclear este crucială pentru securitatea regională și globală. Ea marchează o ruptură clară de trecutul întunecat al regimului Assad și oferă comunității internaționale o oportunitate de a înțelege amploarea activităților nucleare secrete din Siria. Mai mult, cooperarea cu AIEA ar putea fi primul pas către ridicarea sancțiunilor și normalizarea relațiilor diplomatice, ceea ce ar avea un impact profund asupra reconstrucției Siriei și asupra echilibrului de putere din Orientul Mijlociu. Într-o regiune marcată de proliferare nucleară și tensiuni, transparența siriană este un exemplu rar și un semnal că schimbarea este posibilă.
