Bo Lau, inginer la compania Extend, a creat un site web care reproduce, cu un nivel de detaliu uluitor, mediul de lucru al Elizei Holmes din perioada de glorie a Theranos, prin 2016. Ideea e simplă și în același timp genială: te pune în fața MacBook-ului ei, îți dă acces la iPhone-ul cu buton fizic home, ba chiar îți permite să pornești celebrul aparat Edison, dispozitivul care trebuia să schimbe medicina modernă și care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi o țeapă de proporții biblice.
Cum a fost posibil așa ceva? Procesul penal United States v. Elizabeth Holmes a generat peste o mie de documente publice: emailuri, prezentări PowerPoint, mesaje text, înregistrări ale mașinăriilor Theranos, tot felul de hârtii care au ieșit la iveală în timpul procedurilor de discovery. Bo Lau a luat pur și simplu toate aceste dovezi și le-a integrat într-un simulator interactiv. Practic, te afli în biroul uneia dintre cele mai infame escroace din istoria Silicon Valley, cu tot cu dosarele ei reale.
Detaliile contează enorm într-un proiect ca acesta, iar autorul pare să fi înțeles perfect asta. Telefonul e setat pe 2016, așa că are butonul fizic de home și trebuie să tragi cu degetul pe ecran ca să-l deblochezi, exact ca pe vremuri. MacBook Air-ul rulează OS X El Capitan, sistemul de operare care era la modă înainte ca Apple să decidă că ne e mai bine fără porturi și cu un touchbar inutil. E ca o mașină a timpului, dar în loc să ajungi în Evul Mediu, aterizezi în inima unui scandal de fraude de miliarde de dolari.
Poți să dai click-uri în voie, să explorezi documentele de pe ecranul iPhone-ului și de pe laptop, să tragi de fișiere, să te prefaci că ești directorul unei companii care se clatină dar încă mai zâmbește în fața camerelor de filmat. Cel mai tare moment e când pornești aparatul Edison, dispozitivul-minune care trebuia să-ți spună tot ce voiai să știi despre sănătatea ta dintr-un strop de sânge. În realitate, bineînțeles, era un borcan cu dispozitive improvizate și software scris probabil în grabă, dar ideea contează, nu?
Site-ul e un mix ciudat de umor negru, arhivă digitală și reclamă mascată. Da, ai citit bine. Extend, compania lui Bo Lau, nu e o organizație non-profit. Profită de ocazie ca să-și facă puțin marketing, dar într-un mod atât de creativ, încât aproape că nu te superi. Promovează și un watch party pentru documentarul lui Nathan Fielder despre Holmes, „You Can See Everything", care se lansează în curând. E un pachet complet: intrigă, umor, voyeurism corporatist și, bineînțeles, un pic de advertising bine dozat.
Ce face mai exact Extend, dincolo de a crea simulatoare de birouri pentru escroci celebri? Compania susține că poate să „parseze, extragă și dividă cele mai complicate documente cu o acuratețe fără precedent". Sincer, n-am înțeles exact ce înseamnă asta, dar dacă reușesc să facă procesul de a naviga prin miile de PDF-uri de la dosar să fie chiar amuzant, atunci probabil că merită toți banii. Cine ar fi crezut că o unealtă B2B SaaS poate fi folosită pentru a recrea atmosfera unui proces penal?
Și aici ajungem la partea cu adevărat mișto a proiectului. Oamenii care vor să înțeleagă ce s-a întâmplat cu Theranos au la dispoziție o grămadă de materiale, dar accesul e un coșmar. Trebuie să descarci PDF-uri de pe site-uri guvernamentale, să cauți prin foldere, să-ți bați capul cu sisteme de arhivare prost făcute. Interfața lui Lau rezolvă problema asta elegant. E un muzeu digital, un simulator de realitate virtuală fără ochelari VR, și o lecție de istorie tech în același timp.
Pentru cei care n-au prins povestea Theranos la vremea ei, un rezumat rapid: Elizabeth Holmes, o tânără absolventă de Stanford, a convins o serie de investitori prestigioși, printre care și pe Tim Draper ori pe Betsy DeVos, să bage miliarde de dolari într-o companie care pretindea că poate face analize medicale complexe dintr-o singură picătură de sânge. Povestea ei a acoperit copertele revistelor, a inspirat cărți, podcast-uri și un documentar HBO. Era femeia care urma să schimbe medicina. Apoi s-a dovedit că totul era o farsă. A fost condamnată pentru fraudă, a stat în închisoare, iar acum, se pare, e subiect de documentare interactive create de ingineri cu simțul umorului.
Site-ul lui Bo Lau e dovada că internetul poate transforma chiar și cele mai sumbre povești în ceva accesibil și, într-un fel strâmb, distractiv. Nu-i glorifici pe escroci, ci le expui metodele. Nu încurajezi frauda, ci o studiezi cu instrumente moderne. Și, cel mai important, oferi publicului o șansă să vadă cum arată cu adevărat dosarele unui proces de fraudă, fără să fie nevoie să treacă printr-o facultate de drept ca să le înțeleagă.
Dacă vrei să încerci și tu experiența, site-ul e disponibil online și, conform autorului, funcționează cel mai bine pe un laptop sau desktop, ca să te bucuri de toate detaliile. E genul de proiect care-ți reamintește că uneori, cele mai bune lecții de business vin sub forma unor joculețe interactive cu iz penal.
Și acum, mă duc să mă întreb dacă există și vreun simulator pentru biroul lui Sam Bankman-Fried, Bernie Madoff sau alți regi ai fraudelor mileniale. Cerul e limita când vine vorba de creativitate în tech, mai ales când e alimentată de dezastre.
De ce este important:
Acest proiect demonstrează o tendință importantă în modul în care consumăm informație în era digitală. În loc să ne mulțumim cu articole superficiale sau cu rezumate de presă, avem acum instrumente care ne permit să explorăm direct sursele primare ale unor evenimente majore. În cazul procesului Holmes, mii de documente care altfel ar fi rămas îngropate în arhive guvernamentale devin accesibile publicului larg printr-o interfață prietenoasă. Mai mult, proiectul evidențiază cum companiile B2B de tehnologie pot găsi modalități creative de marketing, folosind evenimente culturale și cazuri celebre ca vehicule promoționale. Pentru jurnaliști, cercetători sau simpli curioși, e un model care arată cum transparența poate fi transformată într-o experiență interactivă, făcând istoria recentă a fraudelor corporatiste mai ușor de înțeles și, paradoxal, mai greu de repetat.
