Hagi a subliniat că decizia reflectă „o prietenie în creștere, respect reciproc și cooperare strategică între cele două popoare”. Ministrul de Externe israelian, Gideon Saar, a salutat anunțul, numindu-l „un pas semnificativ” în consolidarea relațiilor bilaterale și promițând că ambele părți vor lucra împreună pentru implementarea rapidă a deciziei.
Somaliland a declarat independența față de Somalia în 1991, după prăbușirea regimului Siad Barre, dar nu a fost recunoscut de niciun stat membru al Națiunilor Unite. Regiunea controlează partea de nord-vest a fostului protectorat britanic din Somalia și are o administrație stabilă, o monedă proprie și instituții funcționale, dar izolarea diplomatică a fost o piedică majoră în dezvoltarea sa. Recunoașterea din partea Israelului a fost un moment istoric, dar a atras critici dure din partea Consiliului de Securitate al ONU, Uniunii Africane, Organizației pentru Cooperare Islamică și Uniunii Europene.
Mutarea ambasadei Somalilandului la Ierusalim face parte dintr-un trend mai larg. Până acum, opt țări și-au mutat ambasadele la Ierusalim: Statele Unite (2018), Guatemala (2018), Kosovo (2021), Honduras (2021), Paraguay (2018, cu o scurtă revenire la Tel Aviv și apoi reîntoarcere în 2024), Papua Noua Guinee (2023) și Fiji (2025). De asemenea, președintele Argentinei, Javier Milei, a anunțat intenția de a muta ambasada argentiniană la Ierusalim. Aceste mișcări sunt extrem de controversate, deoarece statutul Ierusalimului rămâne în centrul conflictului israeliano-palestinian de zeci de ani.
Israelul consideră Ierusalimul drept capitala sa „eternă și indivizibilă”, în timp ce Autoritatea Palestiniană insistă că Ierusalimul de Est, ocupat de Israel în 1967 și anexat unilateral în 1980 (o mișcare respinsă de Consiliul de Securitate al ONU), trebuie să fie capitala unui stat palestinian. Majoritatea celor 96 de misiuni diplomatice prezente în Israel își păstrează ambasadele în zona Tel Avivului pentru a nu interfera cu negocierile de pace. Decizia fostului președinte american Donald Trump din 2017 de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului a provocat proteste violente în teritoriile palestiniene ocupate și în alte țări, iar administrația Biden nu a inversat această decizie.
Pentru Somaliland, această mutare este o încercare de a câștiga legitimitate internațională și de a atrage investiții și sprijin. În ianuarie 2025, ministrul israelian de Externe Gideon Saar a vizitat Hargeisa, iar ulterior o delegație din ministerul apelor al Somalilandului a mers în Israel pentru instruire în managementul resurselor de apă. Aceste schimburi sugerează o cooperare practică, nu doar simbolică.
Cu toate acestea, decizia riscă să izoleze și mai mult Somalilandul în lumea arabă și islamică, unde sprijinul pentru cauza palestiniană este puternic. De asemenea, ar putea tensiona relațiile cu Somalia, care consideră Somalilandul parte integrantă a teritoriului său și care a condamnat vehement recunoașterea israeliană. Uniunea Africană și Liga Arabă au reiterat sprijinul pentru integritatea teritorială a Somaliei.
Pe de altă parte, Israelul își consolidează prezența în Cornul Africii, o regiune strategică din punct de vedere geopolitic și economic. Somaliland oferă acces la Marea Roșie și la rutele maritime importante, iar portul Berbera este un hub potențial pentru comerț și logistică. În plus, Israelul caută aliați în regiune pentru a contracara influența Iranului și a mișcărilor islamiste.
De ce este important:
Această mutare are implicații majore pentru echilibrul geopolitic din Cornul Africii și pentru conflictul israeliano-palestinian. Pe de o parte, recunoașterea Somalilandului de către Israel și deschiderea ambasadei la Ierusalim subminează poziția internațională privind statutul Ierusalimului și încurajează alte state să urmeze exemplul, slăbind eforturile de pace. Pe de altă parte, pentru Somaliland, este o oportunitate de a ieși din izolare și de a atrage sprijin economic și politic, dar riscă să adâncească diviziunile regionale și să provoace reacții negative din partea lumii musulmane. În contextul mai larg, aceasta reflectă tendința Israelului de a-și extinde influența în Africa, în timp ce SUA și alte puteri își redefinesc prioritățile în regiune.
