În sudul Libanului, acolo unde cerul se colorase într-un gri plumburiu, realitatea a depășit orice scenariu imaginat de corespondenții de război. Spitalul Jabal Amel, un pilon al sistemului medical din regiune, a fost lovit cu o violență devastatoare de raidurile aeriene israeliene de luni, lăsând în urmă nu doar un munte de moloz și echipamente medicale făcute zob, ci și o întrebare care arde conștiința comunității internaționale: cât de departe poate merge o campanie militară înainte ca liniile roșii ale umanității să fie complet șterse?
Jurnalistul Al Jazeera, Obaida Hitto, a transmis în direct de la fața locului, iar imaginile pe care le-a surprins sunt greu de digerat chiar și pentru cei obișnuiți cu ororile războiului. Sălile de operație – acele spații sacre unde medicii se luptă cu moartea în fiecare secundă – au fost transformate într-un haos de metal contorsionat, sticlă spartă și echipamente distruse. Aparatura medicală, unele dintre ele unicat în această parte a Libanului, zace acum în bucăți, ca niște scheletele unei civilizații medicale prăbușite.
Dar ceea ce face această situație cu adevărat sfâșietoare este determinarea medicilor de a continua să trateze pacienții. Într-o scenă care amintește de cele mai dramatice episoade din filmele de război, cadrele medicale din spitalul avariat refuză să abandoneze. Ei improvizează, se adaptează, mută pacienții dintr-o aripă în alta, într-un dans macabru cu bombele care continuă să cadă undeva în apropiere. Este o imagine a rezistenței umane în fața unei mașini de război care nu pare să țină cont de nicio convenție.
Contextul acestui atac nu poate fi înțeles fără a privi tabloul de ansamblu al conflictului care macină regiunea. Sudul Libanului a fost, timp de decenii, un teritoriu disputat între statul israelian și Hezbollah, mișcarea șiită libaneză susținută de Iran. De la începutul actualei escaladări, în octombrie 2023, zona de frontieră a devenit un câmp de luptă permanent, cu schimburi de focuri zilnice care au dus la strămutarea a zeci de mii de oameni de pe ambele părți ale graniței.
Atacul asupra spitalului Jabal Amel ridică însă semne de întrebare grave privind respectarea dreptului internațional umanitar. Conform Convențiilor de la Geneva, unitățile medicale beneficiază de un statut special de protecție. Bombardarea lor este interzisă, cu excepția cazului în care se demonstrează că sunt folosite în scopuri militare. Israelul a susținut în repetate rânduri că lovește ținte ale Hezbollah, dar criticii – inclusiv organizații precum Medici Fără Frontiere, Crucea Roșie și Amnesty International – au acuzat în mod repetat armata israeliană de atacuri disproporționate asupra infrastructurii civile, inclusiv spitale, școli și adăposturi.
Pentru locuitorii din sudul Libanului, acest atac este doar cel mai recent dintr-un șir lung de lovituri care au transformat o regiune odinioară fertilă și plină de viață într-un peisaj lunar. Piețele sunt goale, străzile sunt pustii, iar familiile stau înghesuite în subsoluri, sperând că tavanul de deasupra lor va rezista următoarei bombe. Sistemul medical, deja fragil după ani de criză economică, este pus acum la o încercare supremă. Spitalul Jabal Amel deservea zeci de mii de pacienți din zonă – acum, o mare parte dintre ei vor trebui să parcurgă kilometri întregi, prin zone de război, pentru a primi îngrijire medicală de bază.
Echipamentele medicale distruse reprezintă o pierdere care nu poate fi înlocuită cu ușurință. Într-o țară aflată în colaps economic, unde unele spitale abia dacă au medicamente esențiale, un aparat de imagistică sau o sală de operație complet echipată valorează literalmente mai mult decât aurul. Iar aceste pierderi nu afectează doar kurzul imediat al conflictului, ci vor lăsa cicatrici adânci în sistemul de sănătate libanez pentru ani de zile.
Din perspectiva geopolitică, atacul are implicații care depășesc cu mult granițele Libanului. Iranul, principalul susținător al Hezbollah, urmărește cu atenție fiecare mișcare. Statele Unite, aliatul principal al Israelului, se află într-o poziție din ce în ce mai inconfortabilă, încercând să echilibreze sprijinul pentru dreptul Israelului la autoapărare cu presiunea tot mai mare a opiniei publice internaționale. Comunitatea europeană, la rândul ei, este divizată, unele state cerând încetarea imediată a focului, altele susținând că o încetare prematură a focului ar favoriza doar Hezbollah.
Pentru comunitatea medicală internațională, acest atac reprezintă o nouă provocare morală. Organizații precum OMS au cerut în repetate rânduri protejarea unităților medicale în zonele de conflict, dar apelurile lor rămân, în mare parte, ignorate pe teren. Fiecare spital distrus este o palmă dată principiilor pe care civilizația modernă pretinde că le apără.
În cele din urmă, imaginea medicilor din spitalul Jabal Amel, continuând să opereze într-o clădire sfâșiată de bombe, este un simbol puternic al unei umanități care refuză să capituleze. Dar este și un avertisment sumbru: dacă spitale precum Jabal Amel pot fi lovite fără consecințe majore, ce urmează? Școlile? Băncile de sânge? Echipele de intervenție în caz de cutremur? Răspunsul la aceste întrebări va defini, poate, nu doar viitorul Libanului, ci și al întregului sistem internațional de norme pe care pretindem că l-am construit.
Spitalul Jabal Amel, distrus de raidurile israeliene: medicii luptă cu bisturiul într-o clădire făcută praf
