Coordonatorul negocierilor comerciale americane, Jamieson Greer, a dezvăluit public noile sancțiuni, subliniind că practicile braziliene "sunt nerezonabile și împovărează comerțul SUA". Documentul, publicat marți de Departamentul de Comerț, acuză Brazilia că a creat, prin acordurile sale cu Mexic și India, un avantaj financiar care încurajează companiile americane să producă în afara Statelor Unite pentru a exporta ulterior către piața braziliană. Cu alte cuvinte, SUA acuză Brazilia că le suflă locuri de muncă și investiții chiar de sub nas.
Mecanismul Section 301 – arma preferată a Washingtonului
Noile tarife sunt impuse în temeiul Secțiunii 301 din legislația comercială americană, un instrument pe care Statele Unite îl folosesc de zeci de ani pentru a pedepsi practicile considerate abuzive. Legea oferă Casei Albe o putere discreționară uriașă: poate sancționa orice țară ale cărei politici comerciale sunt considerate incompatibile cu acordurile internaționale sau, pur și simplu, "inacceptabile". Pentru Brazilia, asta înseamnă taxe suplimentare la o serie de produse, deși există și excepții notabile – carnea de vită, cafeaua, pământurile rare, alte metale, energia și piesele pentru aeronave scapă, deocamdată, de povara suplimentară.
Dar ceea ce intrigă observatorii este paradoxul din spatele acestei decizii. Deși Greer vorbește despre un "gigantic" deficit comercial, datele spun cu totul altceva. În luna martie, Brazilia a cumpărat de la SUA bunuri în valoare de 3,3 miliarde de dolari, în timp ce a exportat doar 2,9 miliarde – ceea ce înseamnă un excedent comercial american de 420 de milioane de dolari. Deci America câștigă bani din relația cu Brazilia, dar invocă o urgență care, cel puțin la prima vedere, nu se vede în cifre. Ori greșește Greer, ori vorbim despre o justificare mai degrabă politică decât economică.
Umbra lui Bolsonaro și jocul politic intern
Contextul este însă mult mai complicat. Noile tarife vin și ca o ripostă la ceea ce Washingtonul consideră a fi o persecuție politică împotriva fostului președinte Jair Bolsonaro, aliat de nădejde al lui Trump. Anul trecut, SUA impuseseră un tarif de 50% pe multe produse braziliene, din care 40 de procente erau motivate, explicit, de procesul judiciar în care Bolsonaro se află. Acum, noile sancțiuni de 25% înlocuiesc parțial acel pachet dur.
Relațiile dintre cele două capitale s-au deteriorat serios în ultimele luni, în ciuda vizitei pe care președintele Luiz Inacio Lula da Silva a făcut-o la Washington luna trecută. Departamentul de Stat a mers și mai departe, desemnând două grupări criminale braziliene drept "organizații teroriste" – o mișcare care, în mod evident, îi convine de minune lui Flavio Bolsonaro, fiul fostului președinte și principalul rival al lui Lula în alegerile din octombrie. Ironia e că măsura a fost luată peste capul autorităților braziliene, care s-au opus vehement.
Chiar Bolsonaro a reacționat pe rețeaua X, marți: "I-am cerut expres președintelui Trump să nu taxeze companiile noastre. Tarifele nu sunt soluția". O declarație care arată, poate, că nici măcar în tabăra beneficiară a acestei politici nu toată lumea e convinsă.
După IEEPA, o altă armă
Noile tarife reprezintă și prima mișcare majoră a Washingtonului după ce Curtea Supremă americană a invalidat, în februarie, folosirea International Emergency Economic Powers Act (IEEPA) – legea pe care Trump o folosise pentru a-și impune celebrele tarife globale, motivând urgențe naționale de securitate. Practic, instanța i-a tăiat o pârghie importantă, iar administrația americană caută acum instrumente alternative. Secțiunea 301 devine, astfel, noul cal de bătaie.
Rachel Ziemba, analist senior la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană, e de părere că aceste tarife sunt doar începutul: "Sunt primele dintr-o serie lungă de sancțiuni menite să înlocuiască tarifele naționale de securitate impuse prin IEEPA. Perioada de consultare publică va permite mici ajustări și excepții. În cele din urmă, vor adăuga o anumită presiune inflaționistă față de ultimele luni, dar nu față de acum un an".
Calendarul procedurii
Până la intrarea în vigoare a tarifelor, publicul american are dreptul să reacționeze. Perioada de consultări scrise începe joi și se încheie pe 1 iulie, urmând ca o audiere publică să aibă loc la Washington pe 6 iulie. E o fereastră mică, dar care permite lobby-iștilor, companiilor și exportatorilor brazilieni să încerce să mai taie din povară.
În paralel, Casa Albă a anunțat și o reducere a tarifelor la importurile de aluminiu, cupru și oțel – de la 25% la 15%, măsură care include și echipamente agricole precum combinele. Tarifele expiră în decembrie 2027, un orizont care dă un oarecare aer de predictibilitate, dar care, în actualul context geopolitic, nu valorează aproape nimic.
O lume în care regulile se rescriu zilnic
Pentru Brazilia, care se luptă deja cu o economie în creștere modestă și cu o inflație încăpățânată, noile tarife sunt o lovitură serioasă. Pentru SUA, e o continuare a unei politici comerciale tot mai agresive, care nu mai respectă nici regulile OMC, nici cutumele diplomatice. Rămâne de văzut dacă Lula va replica cu măsuri similare, dacă Brazilia va încerca să mobilizeze un front comun al țărilor din Sudul Global sau dacă, pur și simplu, va încerca să treacă hopul în speranța unui alt val electoral la Washington.
Cert e un singur lucru: într-o lume în care regulile comerțului internațional se rescriu aproape lunar, Brazilia e printre primele țări care simt pe propria piele ce înseamnă să fii în ochiul taurului american.
De ce este important:
Aceste tarife nu sunt doar o dispută bilaterală. Ele marchează o schimbare fundamentală în modul în care Statele Unite își folosesc puterea economică, trecând de la instrumente de urgență (IEEPA) la mecanisme clasice, dar la fel de dure, ale legislației comerciale. Pentru Brazilia, miza e dublu: economic, pentru că exporturile către SUA sunt vitale pentru industrii precum cafeaua, carnea și sectorul aeronautic; și politic, pentru că sancțiunile sunt clar legate de dosarul Bolsonaro și de campania electorală din octombrie. Pentru restul lumii, mesajul e clar – nimeni nu e scutit de un eventual val tarifar, indiferent de relațiile diplomatice. Iar pentru economia globală, asta înseamnă mai multă inflație, mai multă incertitudine și, inevitabil, o fragmentare și mai accentuată a comerțului mondial.
