Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din exporturile globale de energie în timp de pace, a devenit un câmp de luptă indirect între Iran și coaliția condusă de SUA și Israel. De la începutul atacurilor americano-israeliene asupra Iranului, la sfârșitul lunii februarie, Republica Islamică a răspuns prin lovirea infrastructurii energetice și civile din statele vecine din Golf, dar și prin blocarea aproape totală a traficului prin strâmtoare. Navele comerciale și tancurile petroliere riscă să fie atacate sau să lovească mine, ceea ce a dus la o criză energetică globală și la creșterea vertiginoasă a prețurilor la gaze și petrol.
„Situația actuală nu doar că periclitează stabilitatea economică globală și securitatea energetică, dar agravează crizele umanitare și subminează stabilitatea regională”, a declarat joi, la ONU, ambasadoarea Qatarului, Alya Ahmed Saif al-Thani. Ea a subliniat că menținerea strâmtorii deschise este o „cerință stabilită” de convențiile ONU și o „responsabilitate internațională comună”.
Rezoluția, care funcționează sub Capitolul VII al Cartei ONU – ceea ce permite Consiliului de Securitate să impună de la sancțiuni până la acțiuni militare – evită totuși un limbaj explicit de autorizare a forței, spre deosebire de o rezoluție anterioară a Bahrainului, respinsă luna trecută prin veto-ul Rusiei și Chinei. Noua variantă încearcă să obțină sprijin mai larg, dar Moscova și Beijingul au deja un text concurent în dezbatere.
Emisarul Bahrainului la ONU, Jamal Alrowaiei, a evidențiat nevoia de „acțiune colectivă” pentru a menține strâmtoarea „sigură, securizată și complet deschisă”. „Rezoluția este ghidată de principiul clar: libertatea de navigație în conformitate cu dreptul internațional”, a adăugat el.
Reprezentantul Emiratelor Arabe Unite, Mohammed Issa Abushahab, a fost și mai tranșant: „Căile navigabile internaționale nu pot fi controlate prin coerciție, atacuri sau amenințări la adresa navelor civile și comerciale”. El a detaliat că rezoluția cere dezvăluirea și îndepărtarea minelor marine plasate în și în jurul Strâmtorii Hormuz, respinge impunerea de taxe ilegale și sprijină crearea unui coridor umanitar pentru ajutoare, îngrășăminte și alte bunuri esențiale.
Statele din Golf, deși bogate în petrol și gaze, s-au trezit pe linia întâi a războiului dintre Teheran și Washington. Arabia Saudită și Emiratele au conducte care ocolesc strâmtoarea, permițând unele exporturi, dar Qatarul, de exemplu, a fost forțat să-și oprească complet livrările de energie. Prețurile globale la gaze și petrol au explodat, iar administrația Trump a impus un embargo asupra porturilor iraniene, îngreunând capacitatea Teheranului de a-și exporta țițeiul.
Emisarul american la ONU, Mike Waltz, a condamnat rapoartele conform cărora Iranul intenționează să înființeze o „Autoritate a Strâmtorii Golfului Persic” care ar impune taxe navelor. El a numit dispersarea marinarilor în strâmtoare o „încercare cinică de a obține pârghii”. „Pedeapsa colectivă a întregii lumi pentru a rezolva un diferend este inacceptabilă, imorală și ilegală în dreptul internațional”, a spus Waltz. „Ar trebui să fie o cerere simplă: îndepărtarea minelor dintr-o cale navigabilă internațională și interzicerea taxelor ilegale. Trebuie să abordăm aceste încălcări aici, în Consiliu, și să ne întrebăm: dacă o țară alege să se opună unei asemenea propuneri simple, își dorește cu adevărat pacea?”
De cealaltă parte, ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat că navigația va reveni la normal în strâmtoare doar dacă războiul se încheie și blocada, precum și sancțiunile împotriva țării sale, sunt ridicate. Referindu-se la proiectul de rezoluție, el a spus că acesta ignoră cauza reală a situației actuale – utilizarea forței de către SUA și atacurile asupra Iranului.
Diplomația este acum într-un moment critic. Washingtonul speră să finalizeze discuțiile între membrii Consiliului de Securitate până vineri și să organizeze un vot la începutul săptămânii viitoare. Însă Rusia și China, care au veto, au propriul text și ar putea bloca din nou orice rezoluție care nu le satisface interesele. Rămâne de văzut dacă noua formulare, mai puțin agresivă, va reuși să obțină sprijinul necesar sau dacă Strâmtoarea Hormuz va continua să fie o monedă de schimb într-un război care nu dă semne de încetare.
De ce este important:
Această rezoluție nu este doar un document diplomatic, ci un test pentru ordinea internațională bazată pe reguli. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru economia globală, iar blocarea ei amenință securitatea energetică a întregii lumi, de la Europa la Asia. În plus, criza umanitară se adâncește: fără coridor umanitar, ajutoarele esențiale nu pot ajunge în zonele afectate de război. Decizia Consiliului de Securitate va stabili un precedent: dacă Iranul poate fi forțat să respecte libertatea de navigație sau dacă marile puteri vor permite ca o cale navigabilă internațională să fie folosită ca armă. Pentru România și Europa, prețurile la energie și stabilitatea lanțurilor de aprovizionare depind direct de deznodământul acestui conflict.
