Statele Unite au anunțat noi măsuri sancționatoare împotriva unei unități de prelucrare a petrolului din China, refinăria Hengli Petrochemical din Dalian, considerată a doua cea mai mare refinărie „teapot” a țării, accusând-o că a achiziționat sute de milioane de dolari în petrol iranian, contribuind direct la finanțarea aparatului militar al Teheranului. Conform declarației departamentului de Stat al SUA din vineri, Hengli a fost una dintre cei mai importați clienți ai Iranului și a generat sute de milioane de dolari în venituri pentru forțele armate iraniene prin achizițiile de petrol brut. Aceste sancții fac parte dintr-o campanii mai largă Washingtonului de a izola Iran economically și financiar, în contextul creșterii tenziunilor în regiunea Golfului Persic, în special în urma declarațiilor privind un posibil război între Statele Unite, Israel și Iran.
Decizia de a sancționa Hengli nu este izolată. Departamentul al Tesoreriei SUA a, de asemenea, impus restricții peste 40 de nave și companii de navigație suspectate de a face parte din „flota umbră” a Iranului – o rețea clandestină de nave care transportează petrol iranian în violare cu sancțiile internaționale, adesea folosind paviljoane de convenință, transferuri de petroliere în altă parte a mării și manipularea documentelor de plată. Secretarul Tesoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat că Washington va continua să țintească „rețeaua de nave, intermediari și cumpărători pe care Iran se bazează pentru a transporta petrolul său pe piețele globale”, avertizând că orice persoană sau vas care facilitează aceste fluxuri prin comerț și finanțe ascunse riscă să fie expusă sancțiilor americane.
Reacția chineză nu s-a făcut așteptată. Un portavoz al Ministerului de Externe al Chinei a condamnat măsurile, accusând SUA de a „politiziza comerțul și problemele științifico-tehnologice”, de a le folosi ca „arme și instrumente” și de a abuza sancțiile pentru a ținti companii chineze. Declararea reflectă tensiunile crescute între cele două mari economii mondiale, în special în contextul dependenței Chinei de resurse energetice din Middle East.
Conform datelor furnizate de firma de analiză Kpler, China a achiziționat în anul trecut mai mult de 80% din petrolul iranian transportat prin mare, iar mai jumătate din consumul total de petrol al Chinei provine din regiunea Middle East. Această dependență face de China unul dintre cei mai importați piloni ai economiei iraniene, în special în fața presiunii occidentale care încearcă să blocheze veniturile Teheranului din exporturile de hidrocarburi.
Termenul „teapot refinery” (refinărie de tip teapot) se referă la unitățile mici, private de prelucrare a petrolului, majoritatea fiind localizate în provincia Shandong și denominate așa din cauza formei lor rotunde și mici, asemănătoare unei ceșnițe de ceai. Deși sunt mai mici decât refiniările de stat, aceste unități joacă un rol crucial în strategia energetică a Chinei: ele importă și stochează petrol iranian și rusesc la prețuri reduceri, permițând companiilor de stat să rămână mai puțin expuse la riscurile politice ale comerțului cu țări sub sancții. În esență, refiniările „teapot” funcționează ca un amortizator pentru sistemul energetic chinez, absorbiendo shockurile geopolitice și asigurând o furnizare stabilă de combustibil pentru industrie și transport.
Totuși, acest model devine tot mai vulnerabil în fața presiunii americane. Conform unui raport al think-tankului european Bruegel, refiniările „teapot” se confruntă acum cu „prețuri de înlocuire ridicate într-un piețu deja tăiat de tenziunile globale”, ceea ce le reduce profitabilitatea și le crește riscul de insolvență. Chiar și înainte de începutul conflictului actual între Iran și coaliția SUA-Israel, administrația Trump avea început să țintească aceste unități independente: anul trecut au fost sancționate companii precum Hebei Xinhai Chemical Group, Shandong Shouguang Luqing Petrochemical și Shandong Shengxing Chemical.
Aceste măsuri fac parte dintr-o strategie mai largă a SUA de a împiedica Iranul să profite de veniturile sale din petrol și gaz, în special prin blocarea Straitului de Hormuz – un coridor critic prin care trece aproximativ un sfert din petrolul mondial transportat prin mare. Deși Teheran nu a fost încă blocat complet din punct de vedere al exporturilor, acțiunile navale americane din aprilie au creat o atmosferă de incertitudine care a afectat asigurările, costurile de transport și voluntatea partenerilor de a face afaceri cu Iran.
În acest context, refiniările chinezе „teapot” apar ca un punct de tensiune major: de o parte, ele ajută China să mențină securitatea energetică prin diversificarea surselor și accesul la resurse la prețuri avantajoase; de altă parte, ele devin instrumente prin care Iran poate contorna sancțiile occidentale, ceea ce îi permite să continue să financeze programul său nuclear și activitățile militare. Pentru Washington, aceasta reprezintă o înfrângere a strategiei de presiune economică; pentru Beijing, este o încercare de suveranitate economică în fața presiunii externe.
Dezvoltările recente sugerează că tenziunile nu se vor ușura în curând. Cu perspectiva unor noi negociatii pentru oprirea conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran, Washington folosește sancțiile ca un levier de negociare, sperând să forceze Teheranul la concesii. Totuși, pe măsură ce China continuă să-și consolideze poziția ca cel mai mare importator de petrol iranian și să-și dezvolte capacitățile de prelucrare independență, eficacitatea acestor măsuri devine tot mai discutabilă.
În final, sancțiile impuse refineriei Hengli nu sunt doar o măsură privind o singură companie – ele sunt un semnal al unei lupte mai largă pentru controlul resurselor energetice globale, unde economii mari precum China și SUA se confruntă nu doar pe piețele comerciale, ci și în adâncimile oceanice, unde navele transportă nu doar petrol, ci și geopolitica.
Statele Unite sanctionează refinăria chineză „teapot” pentru achiziționarea petrolului iranian
