Potrivit lui Levy, această strategie permite doar două tipuri de state în Orientul Mijlociu: fie state dependente de Israel, fie state „prea prăbușite, eșuate și fragile pentru a reprezenta orice provocare”. Este o viziune sumbră, dar care, spune el, se potrivește perfect cu acțiunile Israelului din ultimii ani – de la bombardamentele constante asupra Fâșiei Gaza, la incursiunile în Liban și atacurile asupra Iranului.
Levy atrage atenția că Israelul încearcă să blocheze orice posibil acord între SUA și Iran, susținând „încă o operațiune militară majoră” împotriva Teheranului. În același timp, „încălzește lucrurile” cu atacuri continue asupra libanezilor și palestinienilor, chiar și atunci când există încetări ale focului pe hârtie. „Este un joc periculos”, avertizează Levy, „pentru că Israelul mizează pe sprijinul necondiționat al Statelor Unite, iar politica americană este atât de ‘marinată’ în narațiunile israeliene, încât cele două sunt de nedeosebit.”
Această analiză vine pe fondul unei escaladări regionale fără precedent. Atacurile Israelului asupra Libanului, uciderea lui Haytham Ali Tabatabai – un comandant de rang înalt al Hezbollah – și întrebările persistente legate de prezența israeliană în sudul Libanului arată că „războiul permanent” nu este doar o metaforă. Hezbollah, deși slăbit, rămâne o forță de temut, iar vocile din sudul Libanului vorbesc despre o rezistență care nu se va stinge ușor.
Dar ce înseamnă, de fapt, „război permanent”? Pentru Levy, este o strategie care transformă conflictul dintr-o serie de confruntări limitate într-un mod de viață. „Israelul nu își dorește pacea adevărată, pentru că pacea ar însemna concesii teritoriale, recunoașterea drepturilor palestinienilor și sfârșitul ocupației. În schimb, preferă un conflict perpetuu, care să justifice cheltuielile militare uriașe, supravegherea totală și controlul asupra populațiilor subjugate.”
Această viziune este susținută de date concrete. Bugetul de apărare al Israelului a crescut constant, ajungând la peste 20 de miliarde de dolari anual. Tehnologia militară israeliană – de la drone la sisteme de apărare antirachetă – este exportată în întreaga lume, iar industria de securitate cibernetică este una dintre cele mai avansate. „Războiul permanent este profitabil”, spune Levy, „și creează o clasă politică și militară care nu are niciun interes să îl încheie.”
În acest context, relația cu Statele Unite devine crucială. Deși administrația Biden a vorbit despre sprijinul pentru o soluție cu două state, realitatea este că SUA continuă să furnizeze Israelului arme, asistență diplomatică și acoperire la ONU. „Politica americană este atât de marinată în narațiunile israeliene”, repetă Levy, „încât nu mai există o distincție clară între interesele americane și cele israeliene.”
Dar această strategie are și riscuri majore. „Israelul se joacă cu focul”, avertizează analistul. „O escaladare necontrolată ar putea atrage un răspuns coordonat din partea Iranului, Hezbollah și a altor actori regionali. Iar Statele Unite, oricât de loiale, nu vor putea interveni de fiecare dată pentru a salva Israelul de consecințele propriilor acțiuni.”
În plus, „războiul permanent” erodează însăși societatea israeliană. Protestele masive împotriva reformei judiciare, diviziunile interne și creșterea inegalității arată că modelul de securitate bazat pe conflict nu este sustenabil pe termen lung. „O societate care trăiește în stare de asediu permanent își pierde capacitatea de a face compromisuri și de a construi o pace durabilă”, concluzionează Levy.
Pe de altă parte, palestinienii și libanezii plătesc prețul cel mai mare. Atacurile israeliene au ucis mii de civili, au distrus infrastructura și au forțat sute de mii de oameni să își părăsească casele. „Nu există nicio victorie militară care să compenseze suferința umană”, spune Levy. „Dar Israelul pare să creadă că poate câștiga prin forță ceea ce nu poate obține prin diplomație.”
În final, întrebarea rămâne: cât timp poate continua această cursă contra cronometru? „Israelul are o fereastră de oportunitate limitată”, spune Levy. „Dacă nu reușește să își consolideze dominația în următorii ani, riscă să fie prins într-un conflict regional care îi va depăși capacitatea de control. Iar atunci, ‘războiul permanent’ s-ar putea transforma într-un război total, cu consecințe catastrofale pentru toată lumea.”
De ce este important:
Această analiză oferă o perspectivă rară asupra strategiei Israelului, venind din partea unui fost negociator israelian. Ea dezvăluie mecanismele prin care „războiul permanent” devine un instrument de dominație regională, dar și riscurile pe care le implică. Înțelegerea acestei dinamici este esențială pentru a anticipa evoluțiile viitoare din Orientul Mijlociu și pentru a evalua corect politica externă a Statelor Unite în regiune.
