Ajutorul extern poate avea efecte duble asupra violenței. Pe de o parte, oferă locuri de muncă și resurse, reducând astfel stimulentele pentru acțiuni violente. Pe de altă parte, poate introduce „lucruri pentru care să te lupți”, cum ar fi infrastructura și resursele valoroase. Wright explică: „Ajutorul poate crește conflictul prin introducerea unor bunuri de valoare care devin ținte de control.”
Studiul a examinat datele din zece luni înainte și după începutul anului 2025, când USAID a fost desființată. Cercetătorii au suprapus harta fondurilor USAID distribuite la nivel de stat sau provincie cu activitatea conflictuală înregistrată în baza de date independentă ACLED (Armed Conflict Location and Event Data). Rezultatele au arătat că zonele care primiseră mai mult ajutor au experimentat mai mult conflict după retragerea bruscă a fondurilor.
„Colapsul rapid a ceea ce este probabil cel mai sofisticat program de asistență umanitară din istorie a avut consecințe enorme pe teren, subminând mijloacele de trai și ducând la o creștere a violenței”, spune Wright. Odată cu dispariția ajutorului, oportunitățile economice s-au evaporat: salariile au secat, clinicile s-au închis, programele alimentare au încetat. În același timp, lucrurile pentru care oamenii se luptă – infrastructură, teritoriu, putere politică, nemulțumiri etnice – nu au dispărut peste noapte. Astfel, pierderea oportunităților, combinată cu motivațiile individuale de a lupta, a dus la o creștere a violenței.
Un exemplu concret este tabăra de refugiați Kakuma din nord-vestul Kenyei, unde aproximativ 300.000 de refugiați depindeau de alimentele și serviciile plătite de USAID. După tăieri, distribuțiile de alimente au fost reduse drastic, iar refugiații au ieșit în stradă, aruncând cu pietre și dând foc. O persoană a fost ucisă. „Exact acest tip de incident este capturat de rezultatele noastre”, explică Wright.
Departamentul de Stat al SUA a reacționat printr-un purtător de cuvânt, Tommy Pigott, care a declarat că „una dintre cele mai mari probleme cu acest «raport» este că ignoră fundamental ceea ce se întâmplă de fapt în Africa. Administrația Trump a făcut progrese fără precedent către avansarea păcii pe continent.” Acesta a adăugat că administrația a revitalizat programele de asistență pentru a se concentra pe eficiență și parteneriat.
Studiul a identificat o excepție: în locurile cu guverne care impun constrângeri puternice asupra liderului executiv, impactul asupra conflictului a fost mai mic. Astfel de instituții au ajutat populațiile să facă față retragerii bruște a fondurilor. Wright citează bugetul suplimentar de sănătate de 200 de milioane de dolari al Nigeriei și decizia Africii de Sud de a acoperi golurile în tratamentul HIV/SIDA.
Andy Solow, statistician la Woods Hole Oceanographic Institution, care nu a fost implicat în studiu, a avertizat că subiectul este dificil de analizat, deoarece conflictul poate fi contagios și evenimentele violente pot fi interconectate. Cu toate acestea, el consideră că rezultatele sunt convingătoare: „Întreruperea a dus la o creștere a conflictului. Cred în rezultatele lor.”
Wright subliniază că violența recentă este cel mai bun predictor al violenței viitoare. Odată ce violența escaladează, tinde să se autoîntărească. Chiar dacă ajutorul ar fi reluat, situația nu s-ar îmbunătăți la fel de brusc cum s-a deteriorat. „Daunele din această perioadă de violență crescută nu s-ar anula pur și simplu”, concluzionează el.
De ce este important:
Acest studiu oferă dovezi concrete că întreruperea bruscă a ajutorului extern poate avea consecințe violente și destabilizatoare, contrazicând ideea că reducerea asistenței duce automat la pace. În contextul dezbaterilor globale privind eficiența ajutorului umanitar, cercetarea subliniază necesitatea unei planificări atente și a unor tranziții graduale pentru a evita escaladarea conflictelor. De asemenea, evidențiază rolul instituțiilor puternice în atenuarea efectelor negative, oferind lecții valoroase pentru factorii de decizie din întreaga lume.
