Potrivit OFAC, al-Bahadly a folosit de-a lungul anilor pozițiile oficiale – mai întâi ca șef al comisiei pentru petrol și gaze din parlamentul irakian, apoi în cadrul Ministerului Petrolului – pentru a facilita deturnarea produselor petroliere irakiene către un presupus contrabandist de petrol afiliat Iranului, Salim Ahmed Said, și către gruparea armată Asa’ib Ahl al-Haq (AAH). Said a fost sancționat anul trecut pentru că a condus o rețea de companii care vindeau petrol iranian declarat fals ca fiind irakian, pentru a evita sancțiunile. Contrabandistul, susțin oficialii americani, a obținut acces preferențial la petrolul irakian și a procurat documente falsificate de la funcționari guvernamentali irakieni, legitimând astfel comerțul ilicit.
Pe lângă al-Bahadly, OFAC a sancționat și trei lideri ai grupurilor armate susținute de Iran: Kata’ib Sayyid al-Shuhada (KSS) și Asa’ib Ahl al-Haq (AAH). Împreună cu gruparea Kataib Hezbollah, acestea sunt considerate responsabile pentru atacuri asupra personalului și civililor americani. „Ca o bandă de infractori, regimul iranian jefuiește resursele care aparțin de drept poporului irakian”, a declarat secretarul Trezoreriei, Scott Bessent. „Trezoreria nu va sta cu mâinile în sân în timp ce armata iraniană exploatează petrolul irakian pentru a finanța terorismul împotriva Statelor Unite și a partenerilor noștri.”
Sancțiunile survin într-un context geopolitic complex. Irakul se află în plin proces de formare a unui nou guvern, iar premierul desemnat, Ali al-Zaidi, încearcă să obțină sprijinul parlamentului. Potrivit unor legislatori irakieni și relatări din presă, al-Bahadly era unul dintre favoriții pentru a conduce Ministerul Petrolului. Măsura Washingtonului este văzută ca o încercare de a bloca această numire și de a limita influența grupurilor apropiate Iranului în guvernul irakian.
Victoria Taylor, fostă oficială a Departamentului de Stat al SUA care a supravegheat relațiile cu Irakul în timpul administrației Joe Biden, consideră că mișcarea este „un semnal dur din partea administrației Trump în mijlocul deliberărilor în curs pentru formarea cabinetului de la Bagdad”. „Probabil menit să se asigure că Ali Maarij nu va deveni un candidat pentru funcția de ministru al petrolului, dar trimite și un mesaj clar că echipa Trump este serioasă în privința scoaterii milițiilor și a celor afiliați finanțării acestora din pozițiile cheie”, a scris Taylor pe platforma X.
Relațiile dintre SUA și Iran au fost extrem de tensionate după loviturile comune americano-israeliene de la sfârșitul lunii februarie. De la fragilul armistițiu convenit pe 8 aprilie, confruntarea s-a transformat într-o luptă pentru controlul Strâmtorii Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din exporturile globale de energie în timp de pace. Forțele iraniene au câștigat efectiv controlul asupra strâmtorii, lovind sau amenințând navele care încearcă să tranziteze. Ca răspuns, forțele americane au impus o blocadă navală asupra porturilor iraniene, făcând imposibile exporturile de petrol.
Sancțiunile împotriva unui înalt oficial irakian sunt rare și semnalează o escaladare a presiunii Washingtonului asupra Bagdadului pentru a reduce legăturile cu Teheranul. Anul acesta, Trump a respins deschis posibila revenire la putere a fostului premier Nouri al-Maliki. Luna trecută, Wall Street Journal, citând oficiali irakieni și americani, a relatat că SUA au oprit transporturile și au suspendat unele programe de cooperare în domeniul securității cu armata irakiană.
Ministerul Petrolului din Irak nu a răspuns imediat solicitării de comentarii a Al Jazeera. Rămâne de văzut cum va reacționa guvernul de la Bagdad la aceste sancțiuni și dacă ele vor afecta formarea noului cabinet. Cert este că lupta pentru influență în Irak continuă, iar petrolul rămâne o armă geopolitică de prim rang.
De ce este important:
Aceste sancțiuni nu sunt doar o măsură împotriva unui oficial irakian, ci un semnal puternic că Statele Unite sunt hotărâte să taie fluxurile financiare către Iran și să împiedice infiltrarea milițiilor pro-iraniene în structurile de stat ale Irakului. Într-o regiune deja instabilă, orice mișcare care afectează exporturile de petrol poate avea consecințe globale asupra prețurilor energiei și asupra echilibrului de putere din Orientul Mijlociu. Pentru România și Europa, aceasta înseamnă posibile fluctuații ale prețului la pompă și o atenție sporită asupra securității energetice.
