Acordul a fost semnat la 4 aprilie 2025, la sediul Ministerului de Externe israelian din Ierusalim, de către ambasadorul american în Israel, Jack Lew, și directorul general al ministerului, Yuval Rotem. Potrivit comunicatului oficial, terenul se află în zona de vest a Ierusalimului, o parte a orașului pe care Israelul o controlează din 1948 și pe care o consideră parte integrantă a capitalei sale. În schimbul sumei de un dolar, Statele Unite vor primi dreptul de a construi o ambasadă pe o suprafață de aproximativ 10.000 de metri pătrați, cu opțiunea de a extinde ulterior complexul diplomatic.
Deși ambasada temporară funcționează deja din 2018, într-o clădire din cartierul Arnona, mutarea într-un sediu permanent reprezintă o escaladare simbolică. „Acest acord nu este doar o formalitate birocratică, ci o declarație politică puternică”, a declarat pentru Al Jazeera analistul politic israelian Yossi Alpher. „SUA spun clar că nu mai consideră Ierusalimul un subiect de negociere, ci o realitate consumată.”
Pentru palestinieni, însă, această mișcare este o nouă lovitură. Ierusalimul de Est, ocupat de Israel în 1967 și anexat ulterior, este revendicat de palestinieni ca viitoare capitală a statului lor. Orice recunoaștere a Ierusalimului de Vest ca parte a Israelului, fără o soluție pentru partea de est, subminează perspectiva unei soluții cu două state. „Administrația americană continuă să ignore dreptul internațional și rezoluțiile ONU”, a declarat Nabil Abu Rudeineh, purtătorul de cuvânt al președintelui palestinian Mahmoud Abbas. „Aceasta nu este o ambasadă, ci o ocupație diplomatică.”
Contextul istoric al acestui acord este complex. În 1995, Congresul american a adoptat Jerusalem Embassy Act, care prevedea mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim. Timp de peste două decenii, președinții americani au amânat aplicarea legii, invocând securitatea națională. Trump a rupt această tradiție în 2017, recunoscând Ierusalimul drept capitală a Israelului și mutând ambasada în mai 2018. De atunci, mai multe țări, precum Guatemala, Honduras și Kosovo, au urmat exemplul, dar majoritatea statelor membre UE și-au păstrat ambasadele la Tel Aviv.
Acordul de închiriere de un dolar nu este unic. Statele Unite au folosit această practică și în alte țări, cum ar fi Cuba (pentru secția de interese) sau închirierea terenurilor pentru baze militare. În cazul Israelului, suma simbolică subliniază caracterul privilegiat al relației bilaterale. „Un dolar este prețul prieteniei”, a glumit un diplomat israelian, sub anonimat. „Dar prietenia asta costă miliarde în ajutor militar.”
Implicațiile pentru politica externă americană sunt semnificative. Administrația Biden, deși a criticat inițial mutarea ambasadei sub Trump, a menținut-o și a continuat să consolideze prezența diplomatică. „Biden nu a vrut să deschidă un front inutil cu Israelul, mai ales în contextul războiului din Gaza și al tensiunilor cu Iranul”, explică analistul american Aaron David Miller, fost negociator în Orientul Mijlociu. „Dar această mișcare îngreunează orice efort viitor de a relansa negocierile de pace.”
Pe plan regional, acordul este privit cu îngrijorare. Iordania, care este gardian al locurilor sfinte musulmane din Ierusalim, a emis un comunicat în care condamnă „orice acțiune care modifică statutul juridic al Ierusalimului”. Arabia Saudită, aflată în discuții pentru normalizarea relațiilor cu Israelul, a rămas tăcută, dar surse diplomatice sugerează că regatul este nemulțumit de momentul ales. „Riadul vrea să obțină concesii pentru palestinieni înainte de a recunoaște Israelul”, spune Alpher. „Această ambasadă permanentă nu face decât să complice ecuația.”
Pentru cetățenii israelieni, vestea a fost primită cu entuziasm. Primarul Ierusalimului, Moshe Lion, a declarat că „acesta este un semn al încrederii de nezdruncinat a SUA în Israel”. În schimb, în cartierele palestiniene din Ierusalimul de Est, atmosfera este sumbră. „Ei construiesc ambasade, iar noi pierdem case”, spune Omar, un locuitor din Silwan, care se teme că proiectul va accelera demolările și colonizarea.
Pe termen lung, acest acord ar putea încuraja și alte state să-și mute ambasadele la Ierusalim, ceea ce ar izola și mai mult poziția palestiniană. De asemenea, ar putea afecta relațiile SUA cu lumea arabă și cu Uniunea Europeană, care consideră Ierusalimul un corpus separatum, conform planului de partiție din 1947. „Este o încălcare flagrantă a dreptului internațional”, a declarat un purtător de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe.
În concluzie, semnarea acestui contract de închiriere de un dolar nu este doar o formalitate imobiliară, ci un act politic cu reverberații globale. Pe măsură ce lucrările la noua ambasadă vor începe, probabil în următorii doi ani, lumea va urmări cu atenție cum această mișcare influențează echilibrul fragil al păcii în Orientul Mijlociu. Pentru palestinieni, este un semn că visul unei capitale la Ierusalim se îndepărtează tot mai mult. Pentru Israel, este o victorie diplomatică. Iar pentru SUA, este o declarație că, indiferent de administrație, alianța cu Israelul rămâne de neclintit.
De ce este important:
Acest acord consolidează recunoașterea de facto a Ierusalimului drept capitală a Israelului, subminează soluția cu două state și complică eforturile de pace în Orientul Mijlociu. De asemenea, creează un precedent periculos pentru alte state, încurajând mutarea ambasadelor la Ierusalim, ceea ce ar putea duce la o escaladare a tensiunilor regionale și la izolarea diplomatică a palestinienilor.
