Potrivit informațiilor furnizate de Al Jazeera, prin corespondentul Osama Bin Javaid, eforturile diplomatice intense au reușit să mențină negocierile pe linia de plutire, însă divergențele majore rămân nerezolvate. În centrul disputelor se află cadrul cunoscut sub numele de Memorandumul de Înțelegere (MoU), un document care ar trebui să stabilească parametrii unui nou acord, menit să înlocuiască sau să completeze JCPOA (Planul Comun de Acțiune Cuprinzător), acordul din 2015 abandonat de administrația Trump în 2018.
Ce conține, de fapt, acest memorandum? Surse diplomatice sugerează că textul prevede o relaxare treptată a sancțiunilor economice impuse Iranului, în schimbul unor angajamente ferme privind limitarea îmbogățirii uraniului, transparența inspecțiilor AIEA și renunțarea la dezvoltarea de rachete balistice cu rază lungă de acțiune. Însă, așa cum era de așteptat, fiecare punct este negociat cu înverșunare. Iranul cere garanții că sancțiunile nu vor fi reimpuse arbitrar, iar Statele Unite insistă pe un regim de verificare mult mai strict decât cel din 2015.
Un element care complică și mai mult ecuația este poziția Israelului. Oficialii de la Tel Aviv au declarat în repetate rânduri că nu vor accepta un acord care lasă Iranului capacitatea de a îmbogăți uraniu la niveluri aproape militare. Există temeri reale că Israelul ar putea sabota negocierile, fie prin acțiuni cibernetice, fie prin atacuri asupra instalațiilor nucleare iraniene. De altfel, în ultimele luni, au apărut informații despre o intensificare a operațiunilor Mossad-ului pe teritoriul iranian. O astfel de sabotare ar putea arunca în aer orice înțelegere fragilă și ar putea declanșa un conflict regional de proporții.
Pe de altă parte, administrația Biden se află într-o cursă contracronometru. Alegerile prezidențiale din 2024 se apropie, iar un eșec diplomatic ar putea fi exploatat politic de adversarii săi. În același timp, Iranul, sub presiunea sancțiunilor și a protestelor interne, are nevoie de o gură de oxigen economic. Liderii de la Teheran știu însă că orice concesie prea mare le-ar putea submina poziția internă, într-un climat deja tensionat.
Elveția, cu neutralitatea sa istorică, oferă cadrul ideal pentru astfel de discuții. Geneva a găzduit de-a lungul deceniilor negocieri cruciale, de la Vietnam până la Siria. De data aceasta, miza este poate chiar mai mare: un acord ar putea deschide calea spre o normalizare a relațiilor Iranului cu Occidentul, în timp ce un eșec ar putea împinge regiunea într-un nou război devastator.
Ce urmează? Negociatorii au la dispoziție câteva zile pentru a ajunge la un text comun. Dacă nu se va reuși, există riscul unei escaladări rapide. Iranul a anunțat deja că va continua îmbogățirea uraniului la 60%, iar SUA au trimis nave de război suplimentare în Golf. Fiecare mișcare este calculată, fiecare cuvânt cântărit. Diplomația își joacă ultima carte.
De ce este important:
Aceste negocieri nu privesc doar două țări, ci întreaga arhitectură de securitate globală. Un acord reușit ar putea preveni o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu, ar stabiliza piețele energetice și ar oferi un model de diplomație într-o lume tot mai polarizată. Dimpotrivă, un eșec ar putea duce la un conflict armat cu consecințe umanitare și economice imense. De aceea, ochii întregii lumi sunt ațintiți asupra Elveției.
