Delegația iraniană, sosită cu o seară înainte, include figuri cheie: președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, și ministrul de Externe, Abbas Araghchi. Alături de ei, premierul pakistanez Shehbaz Sharif și șeful armatei, feldmareșalul Syed Asim Munir, joacă rolul de mediatori. Pakistanul a fost arhitectul acordului seminat miercurea trecută de președinții Donald Trump și Masoud Pezeshkian, un document de 14 puncte care prevede încetarea focului „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban.
Însă acordul este deja fragil. Israelul a continuat atacurile în Liban sâmbătă, ucigând zeci de oameni, potrivit presei libaneze. Gardienii Revoluției au acuzat Israelul de încălcarea armistițiului și au declarat Strâmtoarea Hormuz închisă pentru traficul maritim, amenințând că navele care se apropie vor fi în pericol. Strâmtoarea este o rută vitală pentru transportul global de petrol și gaze, iar închiderea ei ar putea destabiliza piețele energetice. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a raportat că 55 de nave comerciale au tranzitat strâmtoarea sâmbătă, transportând peste 17 milioane de barili de petrol, și a promis că forțele americane vor asigura continuitatea traficului.
Președintele Trump a declarat pe rețelele sociale că nu vor fi impuse taxe de trecere prin Strâmtoarea Hormuz în timpul sau după încetarea focului de 60 de zile, cu excepția cazului în care SUA decid să aplice o taxă „pentru servicii prestate ca înger păzitor al țărilor din Orientul Mijlociu”, dacă negocierile de pace eșuează. Această declarație adaugă o notă de incertitudine, deoarece Iranul consideră că SUA nu au respectat prima clauză a acordului, care stipulează încetarea ostilităților în Liban.
Mohammad Mokhber, consilier al liderului suprem ayatollahul Mojtaba Khamenei, a acuzat SUA pe X că nu implementează acordul și a avertizat că fluxul de energie prin regiune va rămâne blocat dacă nu se respectă prevederile. Analistul Al Jazeera, Resul Serdar Atas, a explicat de la Teheran că delegația iraniană se va concentra pe articolele 1, 4, 5, 10 și 11 ale memorandumului de înțelegere: încetarea ostilităților în Liban, ridicarea blocadei maritime americane, redeschiderea Strâmtorii Hormuz, deblocarea activelor înghețate ale Iranului și ridicarea sancțiunilor asupra sectorului petrolier și petrochimic. „Iranienii nu se așteaptă ca toate aceste dosare să fie rezolvate într-o singură întâlnire, dar vor măcar începerea implementării”, a spus Atas.
Libanul este esențial pentru Iran din perspectiva geopolitică. Menținerea „axei de rezistență” – rețeaua de aliați și proxy, inclusiv Hezbollah – este crucială pentru influența regională a Teheranului. Iranul a investit decenii în Hezbollah, iar abandonarea Libanului ar însemna o pierdere strategică majoră. De aceea, închiderea Strâmtorii Hormuz este o pârghie de presiune: Iranul semnalează că nu va accepta un acord care ignoră securitatea aliaților săi.
Armistițiul din Liban pare extrem de fragil. Israelul susține că răspunde atacurilor Hezbollah, în timp ce Hezbollah acuză Israelul de încălcări repetate ale încetării focului și avertizează că nu va permite „libertatea de mișcare” a Israelului în Liban. Armata israeliană a raportat moartea unui soldat în luptă, al cincilea de la semnarea acordului. Postul israelian Channel 12 a relatat că premierul și ministrul Apărării au ordonat armatei să înceteze focul în Liban, dar fără retragerea din teritoriile ocupate.
Negocierile din Elveția sunt, așadar, un test de foc pentru viitorul acordului. SUA și Iranul trebuie să demonstreze că pot gestiona crizele regionale și că angajamentele asumate sunt respectate. În caz contrar, riscul unei escaladări majore – fie în Liban, fie în Strâmtoarea Hormuz – rămâne ridicat. Lumea urmărește cu atenție dacă diplomația va prevala asupra confruntării.
De ce este important:
Acest articol evidențiază complexitatea negocierilor dintre SUA și Iran, care nu se limitează doar la dosarul nuclear, ci implică întreaga arhitectură de securitate din Orientul Mijlociu. Închiderea Strâmtorii Hormuz și violențele din Liban arată cât de fragilă este pacea și cât de ușor poate deraia un acord. Pentru România și Europa, stabilitatea piețelor energetice și prevenirea unui conflict regional sunt vitale. Deznodământul acestor discuții va influența prețurile petrolului, securitatea maritimă și echilibrul de putere în regiune, cu efecte directe asupra economiei globale.
