Conflictul a izbucnit după ce Curtea Supremă a Panama a declarat neconstituționale, la sfârșitul lunii ianuarie, contractele încheiate cu Panama Ports Company, subsidiară a CK Hutchison, pentru administrarea terminalelor Balboa și Cristobal. Aceste contracte, semnate cu decenii în urmă, fuseseră deja contestate în instanță, iar decizia a venit pe fondul unei atenții media intense asupra Canalului Panama, alimentată de amenințările președintelui american Donald Trump de a „prelua controlul” asupra căii navigabile strategice. Trump a susținut, în discursul său inaugural din ianuarie 2025, că China „operează” canalul și a promis că SUA îl vor „recuceri”.
Reacția Chinei nu a întârziat să apară. Potrivit Comisiei Federale Maritime a SUA, în martie, autoritățile chineze au reținut aproape 70 de nave care arborează pavilionul Panama, supunându-le unor inspecții amănunțite, mult peste numărul obișnuit. „Aceste inspecții intensificate au fost efectuate în baza unor directive informale și par să aibă scopul de a pedepsi Panama după transferul activelor portuare ale Hutchison”, a declarat Laura DiBella, șefa Comisiei Federale Maritime. Ea a avertizat că, deoarece navele sub pavilion panamez transportă o parte semnificativă a comerțului containerizat al SUA, aceste acțiuni ar putea avea consecințe comerciale și strategice grave pentru America.
Declarația comună a celor șase țări, publicată marți, subliniază că „aceste acțiuni – care urmează deciziei independente a Curții Supreme a Panama privind terminalele Balboa și Cristobal – reprezintă o încercare flagrantă de a politiza comerțul maritim și de a încălca suveranitatea națiunilor din emisfera noastră”. Semnatarii au cerut încetarea imediată a presiunilor economice și respectarea statului de drept internațional.
Secretarul de stat american, Marco Rubio, a declarat separat pe X că Washingtonul este „profund îngrijorat” de presiunile economice ale Chinei asupra Panama. „Suntem solidari cu Panama. Orice încercare de a submina suveranitatea Panama este o amenințare pentru noi toți”, a scris Rubio.
China a respins acuzațiile, acuzând la rândul său SUA de „bullying” și de încercarea de a-i păta reputația în America Latină. Oficialii chinezi au calificat decizia Curții Supreme a Panama drept „absurdă” și „rușinoasă”.
Pe lângă măsurile împotriva navelor panameze, China ar fi luat și alte măsuri de retorsiune. Potrivit Comisiei Federale Maritime, gigantul danez de transport maritim Maersk și compania elvețiano-italiană Mediterranean Shipping Company (MSC) – ale căror subsidiare au primit contracte pe 18 luni pentru administrarea terminalelor Balboa și Cristobal după înlăturarea CK Hutchison – au fost convocate la Ministerul Transporturilor din China pentru „discuții la nivel înalt”. În același timp, gigantul chinez de shipping COSCO a suspendat operațiunile la terminalul Balboa.
CK Hutchison, prin subsidiara sa Panama Ports Company, a inițiat separat o procedură de arbitraj internațional împotriva guvernului Panama, solicitând daune de peste 2 miliarde de dolari.
David Smith, profesor asociat la Centrul de Studii Americane al Universității din Sydney, a declarat pentru Al Jazeera că disputa privind Canalul Panama și represaliile Chinei sunt cel mai recent exemplu al modului în care transportul maritim a devenit o țintă politică, de la America Latină până la Strâmtoarea Hormuz și Marea Roșie. „Am considerat de la sine înțeles că lumea funcționează pe baza navelor container care navighează liber în jurul globului. Ceea ce vedem acum este că statele știu cât de vulnerabil este transportul maritim. Știu că pot întrerupe rutele de navigație dacă este necesar. Nu ar trebui să ne mai surprindă de acum înainte dacă navele și transportul maritim în general devin pioni în politica internațională”, a spus Smith.
Această criză scoate la lumină tensiunile tot mai mari dintre China și Statele Unite în America Latină, o regiune pe care Beijingul o consideră o zonă de influență tradițională a Washingtonului, dar în care și-a extins semnificativ prezența economică în ultimii ani. Canalul Panama, prin care trece aproximativ 6% din comerțul maritim global, este un punct strategic vital, iar controlul asupra terminalelor sale portuare are implicații economice și militare majore.
Decizia Curții Supreme a Panama a fost salutată de mulți ca o afirmare a suveranității naționale, dar a declanșat o reacție disproporționată din partea Chinei, care pare să folosească instrumente economice pentru a-și impune voința. Reținerea navelor și convocarea companiilor de shipping sunt tactici clasice de presiune, care afectează nu doar Panama, ci și partenerii săi comerciali, inclusiv Statele Unite.
Pe de altă parte, amenințările lui Trump de a „prelua” Canalul Panama au creat un climat de incertitudine și au oferit Chinei un pretext pentru a acuza SUA de imperialism. În acest context, declarația comună a celor șase țări reprezintă un semnal de unitate a Americii Latine împotriva ingerințelor externe, fie ele chineze sau americane.
Rămâne de văzut cum va evolua această dispută. CK Hutchison caută despăgubiri masive prin arbitraj, iar China continuă să exercite presiuni. În același timp, administrația Trump monitorizează îndeaproape situația, iar orice escaladare ar putea avea consecințe grave pentru comerțul global și pentru stabilitatea regiunii.
De ce este important:
Acest conflict ilustrează modul în care transportul maritim, coloana vertebrală a comerțului global, devine o armă în rivalitatea dintre marile puteri. Canalul Panama nu este doar o rută comercială vitală, ci și un simbol al suveranității naționale pentru țările din America Latină. Reacția Chinei arată că Beijingul este dispus să folosească presiuni economice pentru a-și proteja interesele, chiar și atunci când acestea sunt contestate prin decizii judiciare interne. Pentru Statele Unite și aliații săi, aceasta este o încercare de a testa limitele influenței chineze în emisfera vestică. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a anticipa viitoarele crize geopolitice și pentru a proteja libertatea navigației și a comerțului internațional.
